luni, 29 martie 2010

Decoruri de film

               Ajungem pe la ora 3 dupa-masa in autogara din Ouarzazate si o pornim usor catre hotel. Avem parte de un mic soc: in autogara cateva persoane, strazile orasului aproape pustiu, tinerii ne intreaba politicos de sanatate, soferii ne dadeau prioritate. Venind dinspre Marrakech simti puternic aceasta diferenta dintre orase. Incercam sa ne indreptam catre hotel, o apucam pe o strada si tinem drept inainte, cautand bulevardul Modamed V. Dupa doua minute de mers, surpriza: suntem chiar pe Mohamed V si mergem in directia opusa hotelului. Mda, deci strada asta aproape pustie e bulevardul principal din Ouarzazate. Ajungem la hotel, usa deschisa, inauntru bate vantul. Hotelul Amlal e detinut de o familie berbera, l-am gasit pe internet cu o zi inainte de a pleca din Romania, dupa ce in prealabil cautasem doua luni fara sa gasesc ceva ieftin si bun si eram hotarati sa gasim ceva la fata locului. Dar pana la urma sansa a facut sa dau peste Hotel Amlal, 300 dh tripla, 550 cu mic dejun si cina incluse. La receptie ne intampina tatal, care nu stie engleza asa ca isi cheama fiul in ajutor. Primim cheile de la o camera de la etajul doi, ne alegem ora si felurile de mancare de la cina si o luam usor pe scarile care duc sus. Atmosfera din hotel este in nota orasului: tot ce intalnim sunt menejerele care ne adreseaza cate un "Bonjour", cu un aer ce da impresia ca n-au vazut multi vizitatori in ultima vreme, in rest, usile camerelor deschise, se pare ca suntem singurii turisti ai hotelului. Am uitat sa spun ca intre timp am vorbit si cu Ishu cu care mergem de dimineata la Studiourile Atlas, Ait Banhaddou si inca un kasbah caruia nu am reusit sa-i retin numele. Initial ne gandeam sa mergem pe cont propriu cu un taxi, dar nu stiu cat de repede si la ce pret gaseam asa ca oferta lui Ishu a venit bine. Initial ne-a cerut 500 de dirhami pentru toti trei dar pana la urma am batut palma pentru 350.
            Dupa ce ne refacem cateva minute plecam sa vedem ce e prin acest oras calm, cu aer provincial.  O luam de-a lungul bulevardului principal, ocazie cu care descoperim si statia de autobuze CTM si ne luam bilete de intoarcere, ajungem la Kasbah Taourirt, principala atractie turistica a orasului. Acest kasbah arata foarte exotic, se poate vizita ca muzeu in interiorul structurilor principale, 20dh, sau plimbandu-te pe stradutele pline de localnici, asta daca scapi cu bine de multimea care asteapta la intrare sa agate turistii. De cealalta parte a strazii sunt cateva magazine de suveniruri, care nu prea au clienti, asa ca daca treci pe acolo sar toti pe tine, iar langa acestea sunt scari facute pentru a te odihni si admira kasbahul. 
             Spre seara o luam usor spre hotel, dar pe alta parte decat venisem, asa incat vedem si moscheea principala, piata centrala si simplele cladiri caramizii de pe marginea strazilor.

Studiourile Atlas
             A doua zi dimineata ne intalnim cu Ishu si plecam catre Studiourile Atlas. De-a lungul timpului aici au fost filmate peste 40 de filme, printre care: Gladiatorul, Asterix si Obelix:Misiune Cleopatra, Lawrence al Arabiei, Alexander, Babel, Kundun. Desi pe internet zice ca duminica sunt inchise, avem noroc si prindem deschis, platim 50 de dirhami si pasim printre decorurile de film, impreuna cu un ghid care ne spune ce filme au fost facute in fiecare dintre ele. Astfel ca in cateva zeci de minute ajungem in Tibet, Bethleem sau Egipt. Ne facem poze cu Abu Simbel, catapultele lui Asterix si cu avionul din Giuvaerul Nilului, dupa care pornim spre Ait Banhaddou, nu inainte de a ne opri de doua ori pe drum ca sa admiram peisajele.

Ait Bendahhou
               Acest sat berber te pune fata in fata cu Marocul pe care l-ai vazut in filme. Nu seamana cu acel Maroc, ci este acel Maroc! Aici au fost filmate secvente din zeci de filme, ce s-a inceput in studiourile Atlas, s-a continuat aici. Poate cea mai importanta este arena din filmul Gladiatorul. Acest sat fortificat dateaza din urma cu 400 de ani si era situat langa ruta caravanelor ce parcurgeau drumul dintre Sahara si Marrakech. Acum este parte a patrimoniului UNESCO si o importanta atractie turistica a Marocului. Ca sa ajungem in Ait Banhaddou avem doua variante: ne descaltam si trecem raul pe jos sau luam magarul pentru vreo 10 dirhami. O alegem pe prima si facem cunostinta cu racoarea apei, totusi in partea asta raul e lat si apa nu ne trece de glezne. Dupa ce ne incaltam o luam pe stradute si urcam pana in varful dealului, de unde privelistea e splendida.
Cum sa nu traversezi un rau
               Vine si vremea sa ne intoarcem si sa pornim spre destinatia urmatoare, la vreo 5 kilometri distanta, pe care urmeaza sa-i parcurgem cu masina. Trebuie sa ne descaltam din nou si sa trecem raul in partea cealalta. Ishu vrea sa-l trecem mai repede asa ca ne cocotam pe o stanca ca sa trecem pe unde e mai ingust. El o ia in fata si traverseaza primul, doar ca instantaneu il vad cu apa pana la gat si ducandu-se la vale purtat de curent. Dupa zece metri reuseste sa iasa la mal, plin de apa si usor inghetat. Noi, nefiind prea doritori de o baie marocana la mijloc de februarie, abandonam trecerea si cautam un loc mai lat al raului, prin care reusim sa trecem cu bine. Nu acelasi lucru se poate spune despre Mitza care n-a mai avut curaj sa treaca si s-a dus ma caute o trecere mai usoara in susul raului. M-a pufnit rasul cand l-am vazut cu o bucata de trestie in mana, cercetand adancimea apei :))  Pana la urma s-a intors pe unde am trecut prima data, iar noi am plecat la masina cu Ishu, infofolit in geaca lui Mishu. Hazlie intamplarea, numai ca am fost nevoiti sa abandonam vizitarea kasbahului la care urma sa mergem si ne-am intors in Ouarzazate. Sincer ma asteptam ca Ishu sa ne mai dea ceva inapoi fiindca nu ajunsesem sa vedem tot, dar n-a fost asa. Seara si dimineata urmatoare ne-am mai plimbat prin Ouarzazate, iar la pranz am luat autobuzul spre Marrakech.

joi, 25 martie 2010

Doi ani de vacanta

         Asta seara ma apuca cheful de statistica. Totul a inceput in vara lui 2008 cand am fost intr-un circuit Roma-Barcelona-Lisabona-Madrid-Casablanca-Marrakech. Dupa o pauza de cateva lui, in martie 2009 am fost la Venetia, iar o saptamana mai tarziu la Berlin si Stockholm. In vara am ales Turcia , cu trenul: Istanbul si Cappadocia. In toamna a urmat Roma pe indelete, iar in februarie  anul acesta am explorat Marocul (Tanger-Rabat-Marrakech-Ouarzazate-Ait Benhaddou), incadrat de Bergamo inainte si Marid si Toledo dupa. Acum doua zile m-am intors de la Barcelona.
        Ideea de baza e ca se poate calatori foarte usor low-cost, 70% din bugetul de calatorii a fost asigurat de bursa de student(250 lei lunar). 

Iata ce spune statistica in materie de cazare:
         Barcelona 1 x 28.5       Hostal Subirates
         Lisabona  3 x 22.5       Hotel Residencial Saldanha 
         Casablanca 1 x 8          Hotel Terminus
         Marrakech 1 x 11        Hotel Atlas
         Venezia 2 x 20             Hotel Alla Giustizia
          Berlin 2 x 20               Hotel Best Western Ost
          Istanbul 3 x 17            Hotel Inter Topkapi
          Goreme  2 x 12.5        Pension Anatolia
          Roma    3 x 17             Hotel Metro
          Tanger  1 x 20            Hotel Rembrant
          Marrakech 4 x 8         Hotel Atlas
          Ouarzazate 2 x 10      Hotel Amlal
          Madrid 1 x 13              Hostal Panizo 
          Barcelona 3 x 23.5      Hotel Rubens Catalonia
Pret mediu pe noapte:  16.4 €

Iata ce spune statistica in materie de zboruri:
          Bucuresti-Roma           25 €           Wizzair
          Roma-Barcelona           22 €          Ryanair
          Barcelona-Lisabona     30 €          Clickair
          Lisabona-Madrid         23 €           Easyjet
          Madrid-Casablanca     25  €          Easyjet 
          Marrakech-Madrid     25 €           Easyjet
          Madrid-Bucuresti        40 €           Easyjet 
          Bucuresti-Venezia       10 €           Wizzair
          Venezia-Bucuresti       10 €           Wizzair 
          Bucuresti-Berlin          18 €           Germanwings
          Berlin-Stockholm          0.01 €      Ryanair 
          Stockholm-Berlin          0.01 €      Ryanair
          Berlin-Bucuresti           18 €          Germanwings
          Timisoara-Roma            7 €           Wizzair
          Roma-Timisoara            7 €           Wizzair
          Timisoara-Bergamo       7 €           Wizzair
          Bergamo-Tanger            2 €          Ryanair
          Marrakech-Madrid        5 €          Ryanair
          Madrid-Bucuresti         21 €          Easyjet
         Timisoara-Barcelona     17 €          Wizzair
          Barcelona-Timisoara    17 €          Wizzair
Pret mediu pe zbor: 15.7 €          
          

luni, 15 martie 2010

Prin Muntii Atlas

      Pe 20 februarie ne-am prezentat de dimineata la autogara din Marrakech, iar agentul firmei de la care am luat bilete ne-a condus la autobuzul nostru, tras la peronul 6. Cum venisem primii, ne-am asezat unde am vrut, pe partea stanga pentru a admira privelistea muntilor. Intr-adevar, cand pleci din Marrakech trebuie sa te asezi pe stanga, iar la retur pe dreapta, caci cei de pe partea opusa au vedere direct in blocurile de stanca pe o mare parte a drumului. Usor-usor autobuzul s-a aglomerat, insa majoritatea erau localnici, in afara de noi mai erau doar doua turiste. Garile sunt cel mai bun loc de a agata turistii, iar in Marrakech cu atat mai mult. Pana si in autobuz incercau doua persoane sa ne convinga sa mergem cu ei in desert, iar pe una dintre turiste au convins-o. Interesant faptul ca si un strain racola turistii. Ne-a abordat cand am iesit din Djemaa el-Fna. Blond, cu o engleza care dovedea ca nu e englez, ne-a spus ca e in cautare de oameni care sa mearga cu ei in desert. Apoi peste o jumatate de ora a venit in autobuzul nostru si ne-a propus acelasi lucru.
      De cum s-a facut ora 10 autobuzul a luat-o din loc. Prima parte a drumului am facut-o traversand periferiile orasului care s-a extins pana aproape de munti. Am vazut din avion la plecare suprafete uriase cu cartiere rezidentiale abia construite. Am trecut pe langa terenuri de golf si aproape de circuitul care gazduieste nu stiu ce cursa de masini. Incet-incet au aparut dealurile maroniu-rosiatice, impadurite pe unele suprafete, iar in departare se vedeau din ce in ce mai semete piscurile albe. Muntii Atlas se vad si din Marrakech, dar vazuti din Ouarzazate sunt de-a dreptul splendizi. E un amestec intre pamantul rosu si varfurile albe ale muntilor ce ma faceau sa ma simt undeva in Himalaya. 
        Am inceput sa urcam, autobuzul mergea incet, curbele erau peste tot, iar panta din ce in ce mai abrupta. Ca sa nu mai spun ca la un metru de drum se casca o vagauna ce ajungea uneori la sute de metri adancime. Trebuie sa fii foarte prudent pe drumurile astea, un mic derapaj nu te duce in sant, ci intr-o prapastie ce probabil iti va fi fatala. Pe marginea drumului se vedeau multe cascade, mai mici sau mai mari, iar in zonele ceva mai putin accidentate, palcuri de case specific marocane. Fie din cauza altitudinii(am ajuns la peste 2200 de metri), fie din cauza zgaltaielii, atat la dus cat si la intors am avut perioade in care mi-a venit putin rau. Am oprit pe la jumatatea drumului pentru aproape o jumatate de ora. Opririle astea mi-au facut bine, la intoarcere m-am tratat si cu un kilogram de portocale. Dupa oprirea asta vine partea cea mai inalta a soselei, totusi cu mult sub inaltimea maxima a acestor munti care ating 4167 de metri in Varful Jbel Toubkal. Peste tot era zapada, dar peste doua zile, la intoarcere, o mare parte se topise. 
         Am ajuns in Ouarzazate dupa aproximativ cinci ore. La intoarcere am luat bilat la compania CTM, probabil cea mai mare din Maroc. Cei 200 km pana in Marrakech i-am parcurs mai repede decat la dus, cu tot cu oprirea din munti am facut putin peste patru ore.  



sâmbătă, 13 martie 2010

Cum sa castigi 800 de lei la Campionatul Mondial

  Pui in joc 200 de lei. Ca sa castigi 800 de lei este suficient ca Argentina sa invinga Nigeria, iar Germania sa bata Australia!  

Detalii tehnice:

1) Iti faci cont pe bet365. Depui 200 de lei, iar ei iti vor da bonus inca pe atat. Ai 400 de lei. Ca sa poti retrage banii trebuie sa pariezi cumulat 1200 lei pe cote de minim 1.5 . 

2) Bagi cei 400 de lei pe Argentina-Nigeria 1

400*1.66 = 664 lei


3) Dupa ce castigi bagi imediat cei 664 lei pe Germania-Australia 1  

664*1.61=1069 lei 


  In acest moment ai castigat 869 lei. Inca nu poti sa-i retragi, mai ai de pariat 136 lei pe cote de minim 1.5  

  Gasesti un meci, poate mai multe, pe care sa rulezi cei 136 lei. Presupunand ca la unele pierzi, la unele castigi, ramai tot cu 869 lei castigati (1068 in cont).

Recomand citirea cu atentie a conditiilor bonusului. 

Edit 13-06-2010:

Argentina-Nigeria 1-0

Germania-Australia 4-0


joi, 11 martie 2010

Ploi de Marrakech

Ajungem in Marrakech in jurul orei 23, cu o ora intarziere fata de ora programata. De pe peron o luam in fata spre noua gara, care acum doi ani nu era inca deschisa. E ultra moderna, mai ceva ca un aeroport, marocanii o duc bine cu infrastructura. Iesim afara cu gandul de a lua un taxi, dar decisi sa nu platim mai mult de 30 de dirhami pentru asta; totusi, fiind noapte si picurand usor, ma gandesc ca vor incerca sa ne ia un pret mare. In fata garii, nenumarati taximetristi se reped in haita asupra turistilor, doi dintre ei sar pe mine. Se cearta care sa inhate prada - adica eu. Eventualul castigator imi cere 50 de dirhami, ii zic 20; cu concurenta aflata in spatele lui, e nevoit sa accepte. Asta pana ajungem la masina, cand incepe repriza a doua de negociat: vrea 30 de dirhami, ca suntem trei. Pana la urma ramane la 25 si plecam spre Djemaa el-Fna. Gasim piata nebuna la fel de nebuna cum o stiam, dar la ora asta tarzie nu avem timp sa o admiram si mergem spre Hotel Atlas, unde avem rezervare. Am fost cazat si in 2008 aici asa ca nu m-am mai chinuit sa imi scot o harta. Dar nu e bine sa nesocotesti labirinturile Marrakech-ului si acum suntem nevoiti sa simtim asta pe pielea noastra. Nici urma de Hotel Atlas, straduta pe care credeam ca e da de fapt intr-o parcare. Apelam metoda de avarie: intrebam pe cei din jur. habar n-au de un astfel de hotel, dam sa plecam, dar ne cheama inapoi dupa ce intreaba pe cineva care stie si care ne conduce pana la hotel si, surpriza, nici nu ne cere bani pentru asta. Pentru 250 de dirhami avem o camera tripla, cam mica, dar nu ne trebuie mai mult.
     
In dimineata zilei urmatoare ne oprim direct la o taraba cu suc de portocale. Pretul normal e de 3 dirhami, dar trebuie intrebat inainte, pentru ca de multe ori pretul nu e afisat si nu e exclus ca dupa sa ceara mai mult. O luam apoi prin souk si ne afundam in medina in cautarea tanneriilor colorate si urat mirositoare. Magazinele cu produse turistice se termina destul de repede si mai departe intalnim vanzatori de frunte si legume, produse alimentare si alte lucruri necesare localnicilor.
Turisti nu prea mai zarim, sunt doar localnici. Prin mijlocul medinei trebuie sa fie Muzeul Marrakech si Madrasa Ben Youssef, dar se pare ca noi nu mergem spre centru, caci nici urma de asa ceva. Evident, nu stim unde suntem, dar incercam sa mergem spre nord, uitandu-ne dupa soare. Aflam ca am ajuns unde trebuie cand un vanator de turisti se ofera sa ne arate locurile in care se prelucreaza pielea animalelor. Sunt undeva pe lateralele drumului pe care mergem si nu stiu daca ar fi fost usor sa intram de capul nostru. Intram, ne uitam, fotografiem, ne mai explica vanatorul cate ceva. Muncitorii nu sunt foarte incantati de prezenta noastra, unii refuza sa fie fotografiati. Mirosul urat exista, nu excesiv, dar vanatorii se ocupa de vanat, oferindu-le cateva fire de menta pentru mai multa prospetime. Si cum trebuie sa vedem si ce se face din pielea prelucrata, ajungem la un magazin, de unde nu cumparam nimic, ceea ce-l cam nemultumeste pe ghidul nostru. Ajungem la punctul culminant, rasplata sa: ne cere 100 de dirhami dar sfarsim prin a-i da 50, in mod normal mai mult decat suficient pentru cele 15 minute. El considera altceva, pleaca nemultumit, iar noi o luam inapoi spre piata.
Pretentiile taximetristilor pentru a ne duce la gradinile Majorelle sunt exagerate asa ca o luam pe jos, motiv sa vedem ce mai e prin Cyber Park. Se pare ca sunt monitoare gratis cu internet, dar toate fiind ocupate, ne multumim cu wi-fi-ul de pe telefonul lui Miţă. Nori de un albastru inchis ne prevestesc ploaia ce va urma si ne grabesc spre eventualul adapost din gradini. Imediat cum ajungem se pune si ploaia, asa ca de data asta admir cactusii si bambusii dintr-o alta perspectiva. Muzeul din interior e inchis pentru renovare, dar sunt niste sali acoperite langa el unde ne putem adaposti. Dupa o lunga asteptare prindem un moment in care picaturile se raresc, dar nu dupa mult timp o iau de la inceput. Ne-a udat destul si pare ca nu-i ajunge, asa ca ne bagam in autogara, de unde sfarsim si prin a cumpara biletele spre Ouarzazate. Dupa aproape o ora curcubeul pare ca isi cere scuze pentru ca ne-a facut fleasca si ne promite soare in viitor ca sa ne uscam.   Seara se pune o vijelie care le cam ia acoperisurile celor ce vand mancare in piata, si sperand ca nu i-a alungat ne ducem si noi sa le incercam mancarea dupa ce se mai calmeaza vremea. Se mananca ieftin in Djemaa el-Fna, cu 20-40 de dirhami portia.

A doua zi plecam spre palatul Bahia pe care in 2008 l-am ratat din cauza siestei de pranz, de care ne lovim si acum la palatul Badii. Ne indreptam spre mormintele Saadinilor, dar aflam ca si acolo functioneaza siesta. Dar revenim mai pe seara dupa ce plecam din nou in cautarea muzeului Marrakech si a madresei. De data asta le gasim, urmand harta de pe Google Earth, dar nu inainte de a trece prin piata mirodeniilor, de unde imi mai cumpar niste camile cu 10 dirhami si admiram niste cameleoni. 60 de coco platim pentru un bilet comun pentru cele doua obiective, plus bonusul de intrare la niste ruine neinteresante.
Revenim la obiectivele inchise la pranz, dupa ce ne refacem fortele cu o shaworma la farfurie (40 dh), si la mormintele Saadinilor ne postam mai bine de o jumatate de ora la o coada, ca sa vedem 30 de secunde unde sunt ingropati. Se cam supara pe noi si ne mai trimit o rafala de ploaie. Insa Allah e mare si ne lasa sa ne adapostim langa o moschee de-a lui, ne trimite din nou curcubeul, de data asta mai mare si mai frumos, si de aici inainte ne da vreme frumoasa cat timp suntem in tinuturile sale. Dupa ce vedem si ruinele palatului Badii, ne refugiem in piata nebuna sa urmarim cantaretii, pescuitorii de sticle, imblanzitorii de serpi si povestitorii fantastici. 


miercuri, 3 martie 2010

Proteste la parlament

             Ajunsi la gara, am cumparat biletele spre Marrakech si fiindca mai aveam ceva mai mult de o jumatate de ora pana la plecarea trenului am iesit in parcul din fata garii. Cladirea parlamentului marocan se afla la cativa pasi de gara si in jurul ei o masa de oameni parea ca se pregateste pentru o manifestatie. Deodata au inceput sa scandeze ceva, initial am crezut ca e vreo sarbatoare regala si venisera sa ia parte la ea, dar in scurt timp s-a dovedit ca e cumva pe dos pentru ca au blocat bulevardul si fortele de ordine au inceput sa le care lovituri.
              Pentru ce protestau, n-am inteles. M-am infiltrat prin multimea de curiosi care se adunase sa vada rezultatul razmeritei si am tras cateva poze si filme, pana in momentul in care a venit una bucata forta de ordine sa imi zica sa bag aparatul in buzunar. N-am mai apucat sa vad deznodamantul pentru ca se apropia ora plecarii trenului si nu aveam de unde sa stim ca va intarzia o jumatate de ora.  

marți, 2 martie 2010

Incursiune blitz in capitala Maghrebului

               Am ajuns in Tanger pe o vreme urata, motiv pentru care pilotul a dat cateva ture orasului inainte de aterizare. Februarie e o luna ploioasa pentru Maroc, prin nord erau inundatii mari. Am schimbat bani in aeroport dupa ce l-am trezit pe functionarul care dormea dus si am luat un grand taxi pana la hotel pentru 120 de dirhami. Am dat o mica tura prin oras seara, iar a doua zi ne-am trezit devreme si am luat un taxi pana la gara; seara urma sa fim in Marrakech. Poate din cauza inundatiilor, poate din alt motiv, ni s-a spus ca trebuie sa luam autobuzul Supratours pana in Kenitra si de acolo trenul spre Rabat.

                Datorita acestui fapt am ajuns in capitala cu o ora mai devreme decat era trecut in orarul de pe internet si in cele sase ore pe care le aveam la dispozitie am incercat sa vedem punctele esentiale ale Rabatului. Mi s-a parut un oras ceva mai civilizat, mai modern si mai linistit decat celelalte mari orase marocane. Trenul ne-a lasat fix in centrul orasului. Am luat-o in jos pe bulevardul-parc in directia oceanului. Dupa parlament si alte cladiri oficiale am intrat in partea veche a orasului, in medina colorata unde toti vindeau cate ceva, dar fara acea agresivitate specifica altor locuri. Oceanul ne-a intampinat cu ape tulburi si valuri uriase, n-am mai vazut pana atunci apa marii atat de maronie, iar valurile erau numai bune pentru surferi, era si o scoala pentru ei pe faleza.

                   Kasbah Oudaias a fost urmatoarea tinta, cu locuinte vopsite in alb-albastru. Intrarea e gratuita dar ca mai peste tot in Maroc, in locatii turistice labirintice, au sarit pustii locului cum ca in directia in care mergem noi e inchis si ca stiu ei drumul cel bun. Inselaciuni de-ale locului ce trebuiesc ignorate! Ceva mai jos de kasbah sunt niste gradini interesante, populate cu pisici si cu o fabricanta de tatuaje cu henna. De aici se vedea turnul Hassan spre care am pornit traversand inca o portiune din medina.          Doi ostasi, imbracati frumos si  calare pe cai albi stateau postati la intrarea in curtea monumentelor. Turnul Hassan s-a dorit a fi cel mai mare minaret din lume in momentul inceperii constructiei (1195), dar intre timp sultanul care ordonase construirea mosheei a murit si turnul a ramas cu jumatate din inaltimea proiectata. In partea opusa turnului se gaseste mausoleul lui Mohamed al V-lea, ingropat aici impreuna cu cei doi fii ai sai. El este pentru marocani un fel de Ataturk pentru turci. Nu stiu daca la fel de iubit, dar macar la fel de pomenit. Strazi, aeroporturi, universitati au fost botezate cu numele sau. Aproape in orice oras din Maroc e o strada care-i poarta numele si de obicei aceea e bulevardul principal.

               Am oprit un taxi pe strada si am pornit-o spre Cellah. Pronuntia mea n-a fost inteleasa de sofer, un adevarat abdelah cu barba mare, asa ca poza facuta paginei de pe wikipedia mi-a fost folositoare. Cellah e un sit arheologic, ruinele unui oras roman si locul in care s-au instalat mai tarziu contemporanii dinastiei Almohad, in prezent vizitat de turistii straini si populat de berze. Am platit intrarea de 10 dirhami si am coborat in jos prin parculet, printre cactusi si ruine. Cum ora plecarii trenului de Marrakech se apropia, de la Cellah am luat-o spre gara pe langa palatul si moscheea regala, pe o strada plina cu portocali, loc prielnic pentru Miţa sa se convinga ca nu-s bune de mancat.

               Inainte sa parasim capitala am avut parte de un spectacol mai putin placut. Detalii maine.