Bergamo

              In drumul nostru spre Maroc am facut o escala de cateva ore la Bergamo, timp in care am luat autobuzul si am vizitat Città Alta - orasul de sus. E partea medievala a orasului, cu stradute inguste, situata la peste o suta de metri inaltime fata de orasul de jos si la care se ajunge cel mai usor cu funicularul.

              Am aterizat pe aeroportul Orio al Serio la ora 8 dimineata, usor adormiti, dar tinuti in priza de frigul de afara; nu erau mai mult de doua-trei grade la orele diminetii. Am luat cu 3.5 euro un abonament pe o zi, valabil si pentru autobuzul spre aeroport. Simplele bilete pentru a ajunge in oras si apoi la aeoport costau vreo 3.2 euro, asa ca pentru inca 30 de centi aveam la dispozitie intregul transport in comun al orasului. Ne-a folosit pentru a urca si cobori cu cele doua funiculare, precum si la intoarcere, cand n-am nimerit aeroportul si a trebuit sa luam autobuzul inapoi pentru doua statii.

                 Peste tot prin Bergamo trece autobuzul 1, numai ca acest 1 se imparte in 1A, 1B, 1C, poate si altele. Cateva dintre ele fac legatura cu aeroportul, pe cai mai mult sau mai putin ocolite. Am coborat la statia funicularului pentru a ne urca cu el in orasul de sus. Ora diminetii si frigul nu prea scoteau lumea afara din casa, stradutele vechi si inguste, uneori alunecoase, erau aproape pustii. Pe stradutele astea ne-am plimbat noi ceva timp, am trecut prin piata centrala a orasului de sus, Piazza Vecchia, am facut poze de la inaltime orasului de jos, iar spre final ne-am incalzit intr-o pizzerie si am urcat si mai sus cu funicularul San Vigilio. Aici se gasesc zidurile unei cetati, care ne-au intampinat cu cativa fulgi de zapada.

              Bergamo seamana intr-o oarecare masura cu Toledo. Asa ca inceputul si sfarsitul excursiei noastre au fost simetrice, intre cele doua orase medievale fiind incadrat exoticul Maroc. 

Transcontinentalul de 2 euro

Deltaplanul care ne-a trecut balta pana in Africa ne-a cerut doar 2 euro. Ca cica e criza, nu prea mai are lumea bani si oricum le mai ramasesera cativa litri de carburant pe fundul unei canistre de la zborul anterior. Avea el putina rugina, da' au mai pus niste apa ca nu prea era de ajuns. Ne-au asigurat ca ne va ajunge sa urcam sus, la coborare mai vedem noi, dar aici avem un aliat de soi, gravitatia. Am platit direct la sofer, Ryan il chema, aka Domnu' Moca, era coada ca toti aveau hartii de cinci euro si soferu n-avea rest. Ne-a trimis la magazinul de la coltul pistei sa schimbam. Astia din Bergamo nu prea stiau ce e aia prioritate cand esti pe zebra, era sa ma ia unu cu aripa. Pana la urma am schimbat si ne-am intors intr-o fuga spre locul de decolare. Halal sofer! Uitase de noi, noroc ca i-am facut semn cu mana si a oprit. Acum partea nasoala e ca se ocupasera toate locurile bune, aveam de ales intre partea stanga din coada, langa niste rozatoare(hamsteri, porci de guineea, nush ce erau ca nu prea-i cunosc) si cotetele de gaini de pe aripa dreapta. Am ales varianta a doua, desi cam mirosea si auzeam numai Cotcodac! si Cucurigu!, macar erau pasnice!
Dupa ceva timp am avut parte de niste zdruncinaturi de am crezut ca se rupe dracia in doua! Nenea soferu intrerupe populara, zice ca ii pare rau, nu e vina lui, a dat de niste goluri de aer si n-a putut sa le ocoleasca. Asa le zice la gropi pe-aici. Partea buna e ca s-au ouat gainile de frica si avem ce manca, ca zgarcitii astia nu ne dau nici apa gratis!
Am uitat sa spun, aveam si insotitori de bord, doua cucoane si un cucon, mai mult se ocupau de gaini decat de pasageri. Cand a bubuit motorul de pe partea stanga nici n-au deschis geamul sa se uite, ca cica le-a mai ramas unul, de-aia au doua. Ma rog, cam delasatori.
Pana la urma am ajuns cu bine, ne-a lasat cam departe de cladirea principala, ca nu prea-i mergeau franele si a oprit tocmai pe camp.
Cam 2 euro dau si din Craiova pana la tara, in Preajba de Padure. Dar sunt numai 44 de kilometri! Pai nu se mai poate asa ceva, traversez doua strazi si o padure, nu Mediterana!