vineri, 6 ianuarie 2017

Beautiful China (3) - Wuhan Open: Ziua Simonicai si cel mai izolat turneu din WTA

Dupa o saptamana petrecuta prin Hong Kong, Shenzhen si Yangshuo, am ajuns la punctul culminant al excursiei: turneul de tenis de la Wuhan. Mare parte din acest articol sunt insemnari pe care le-am facut in zilele acelea.


Am coborat din gara la 9 dimineata si a urmat o mica aventura cu localizarea hotelului la care aveam rezervare. Lucrurile ar fi fost mai simple daca ma puteam folosi de GPS, insa bateria telefonului meu a decis sa isi dea duhul pe la 7 dimineata. Seara, cand m-am urcat in tren in Guilin si mai aveam 45% baterie, am zis sa nu mai folosesc telefonul si sa il pun in Super Save Mode. Insa se pare ca prietenii mei chinezi care l-au fabricat au incurcat borcanele si in loc sa il faca sa economiseasca baterie, l-au pus pe vreun scurtcircuit.

La iesirea din gara, un mare santier! Aveam adresa hotelului scrisa in chineza, lucru esential aici, fiindca aproape nimeni nu vorbeste engleza. Din aproape in aproape am reusit sa il gasesc intr-un dos de straduta de ma mir si eu cum am nimerit sa dau de el.

Traficul din Wuhan e infernal, mult mai rau decat in Shenzhen si Guilin. Se formeaza multe ambuteiaje, iar traversatul strazii e destul de complicat. Trecerile de pietoni sunt inexistente. Exista semafoare, insa doar pentru masinile care merg inainte. Cele care vireaza dreapta sau stanga pot trece linistite si niciodata nu dau prioritate pietonilor care au verde. Au insa bunul obicei sa-i claxoneze inainte si sa nu dea direct peste ei. Se mai adauga multitudinea de scutere, care au ca unica regula sa ocoleasca ce au in fata, daca pot. Ele nu opresc la semafoare si circula de multe ori pe contrasens. Wuhan-ul e un oras monstruos, un balaur cu sute de capete pe care nu stii de unde sa-l apuci. Unul dintre aceste capete este piata Optic Valley, unde e capatul de linie al metroului. Numele te duce cu gandul la modernitate, insa harababura mai mare ca aici cu greu mi-a fost dat sa mai intalnesc. Toata piata e un santier, sunt vreo 10 - 15 strazi care se revarsa in aceasta strada. Ca sa ajungi dintr-o parte in alta a pietei e o nebunie, fiindca trebuie sa traversezi aceste strazi si dupa cum ziceam, nimeni nu-ti da prioritate.

Ca sa ajungi la turneul de tenis e bine sa te cazezi in partea de sud - est a orasului, iar cele mai multe hoteluri sunt in zona garii Wuchang, unde l-am ales si eu pe al meu. De aici mai ai de strabatut cam 20 de kilometri pana la turneul de tenis, iar pe jumatate din distanta circula metroul si ajungi cat de cat repede in piata Optic Valley, dupa ce gasesti unul in care sa incapi. Partea complicata acum vine: dupa ce am urmat indicatiile de pe pagina turneului am ajuns prin marea de oameni pe strada de unde trebuia sa iau un autobuz, 738, asa cum indicau cei de pe site-ul turneului. Ce oameni draguti, ati zice, se gandesc si la turistii care nu stiu cum sa ajunga! Asa am zis si eu, pana mi-am dat seama ca de fapt ma ducea in partea opusa a orasului, printr-o aglomeratie infernala, de mai bine mergeai pe jos. Sau nu, pentru ca intreaga strada e un santier si trotuarele nu prea exista. Iar bonus, pe toata lungimea acelei strazi construiesc o alta strada suspendata de nu mai poti prinde nici semnal GPS ca sa vezi unde esti. Dupa ce scap din autobuz, ma urc in cel de sens opus, poate am gresit eu sensul. Dar nu, nici asa nu merge bine. Ma duc pe strada ce ar duce spre turneu si ma urc intr-un autobuz care ar merge in directia aceea, dar dupa cativa kilometri coteste si astfel eu trebuie sa ma dau jos. Incerc sa parcurg restul distantei pe jos. Numai ca mai fac 2 ore, ocolind acel santier de strada, plus un intreg santier de blocuri.

Cum-necum, dupa mai bine de 4 ore de rataceala, ajung la turneu. E un complex foarte mare si frumos, pacat ca e atat de greu sa ajungi la el. Nu prea e multa lume. Dau o tura de recunoastere, apoi raman la meciul din care se alege adversara Simonei: Irina Begu vs o jucatoare din calificari. Pe la sfarsitul primului set vine si antrenorul Simonei sa spioneze adversara. Cei din staful turneului nu prea stiu regulile la tenis. La inceputul tiebreak-ului dau drumul la spectatori sa intre, apoi iar la schimbarea terenului dupa 6 puncte, spre disperarea arbitrului. Irina Begu nu prea e in dispozitie buna, e nervoasa, tranteste de cateva ori racheta, dar dupa ce salveaza o minge de meci reuseste sa revina si sa castige partida. Asadar, confruntare romaneasca in turul 2!

La intoarcere gasesc autobuzul bun, 756, si fac doar 3 ore pana la hotel.

A doua zi, deja cu experienta, optimizez la maxim si reusesc sa scot 2 ore. In autobuz fac cunostinta cu un tanar chinez care merge la turneu su rupe cateva cuvinte in engleza. Mergem impreuna la terenurile de antrenament si aveam sa ne mai intalnim si ziua urmatoare. Azi reusesc sa dau de Simo la antrenamente, dupa ce am pandit-o destula vreme asteptand sa apara. Nu se antreneaza mult. Din pacate, dar sper ca din fericire pentru ea, mai e insotita si de o alta persoana. Dar e ok, asa functioneaza lucrurile.

E o caldura umeda care te face sa bei apa intr-una. Pe Central e mai ok, caci desi acoperisul e tras, baga aer conditionat si e mai racoare, cel putin in tribune. Pe terenurile mici, am de ales intre meciurile Pavs - Doi si Watson-Brengle. Ma duc la cel de-al doilea, dar dupa cateva ghemuri britanica e doborata de caldura si abandoneaza. Nici nu apuc sa ies din arena ca aud arbitrul de pe terenul vecin: Pavliuchenkova a abandonat, Doi e castigatoare! In ritmul asta turneul va ramane nu doar fara spectatori, ci si fara meciuri! Care spectatori sunt foarte putini, asa ca ai o senzatie de liniste la acest turneu. Ma duc pe arena a doua ca marime, unde joaca Beck cu Konta. Numar 33 de spectatori, cu tot cu mine, dar cred ca unii dintre ei mai sunt si oficiali de la turneu. Plus ca am impresia ca sunt singurul spectator european de la turneu. De fapt nici prin oras nu am mai vazut vreunul.

Dupa ce se lungeste meciul chinezoaicelor, vine si confruntarea mult asteptata. Chinezii sunt mai putin curiosi si mirati sa ma vada decat m-as fi asteptat, dar totusi unii incearca sa intre in vorba cu mine, iar la sfarsitul setului unu ma trezesc cu o reporterita care ma descoase cu niste intrebari la un mic interviu. Imi inchei ziua de tenis cu meciul Suarez Navarro - Wickmayer.

Maine e ziua Simonei, vad ca e programata la dublu pe un teren mic, asa ca probabil voi reusi sa dau de ea. Cei de la turneu zic ca dupa meci o sa o invite si la un eveniment cu fanii pe undeva in complex. Pana atunci, sper sa fac trandafirii sa se pastreze in stare buna. Deocamdata ma infofolii si dadui drumul la minim la aerul conditionat ca sa fie racoare. Buchetul l-am comandat pe net si mi l-au adus la hotel. Alta varianta nu prea aveam, caci eu n-am vazut nicaieri vreo florarie in China. Nu cred ca au obiceiul sa ofere flori prea des. Dimineata am incercat s-o fac pe receptionera sa priceapa ca va veni cineva sa aduca un buchet de flori si ca vreau sa mi le pastreze pana ma intorc. Nu stia o boaba de engleza, insa am incercat sa-i explic prin Google Translate si prin semne. Desi nu prea parea sa fi inteles, in final totul a decurs bine.

Astazi, 27 septembrie, a fost ziua Simonei si atat. Nu prea m-a interesat sa mai urmaresc alte meciuri. Ma apucasem sa ma uit la partida Shvedova-Vinci cand mi s-a parut ca aud cuvinte romanesti. Nu aveau cum sa fie de la Ionita si Teo Cercel, pentru ca ei erau in celalalt capat al tribunei. Cand ma uit in spate il vad pe kinetoterapeutul Simonei. Probabil ma vazuse cu florile si venise sa imi spuna ca Simona se antreneaza pe terenul 5.

Acolo, Simo cred ca abia incepea antrenamentul. N-a fost unul lung si a facut cateva pauze, fortata de caldura umeda din atmosfera. Intre timp mai schimb cateva impresii cu cei doi Dragosi, curiosi sa afle cum am ajuns pe acolo. Si ei ziceau ca pe central e mai bine de jucat fiindca baga aer conditionat. Daniel Dobre s-a oferit sa ma ajute cu biletul pentru maine.

Dupa antrenament ii dau Simonei buchetul de trandafiri albi si un mic cadou. Sper sa-i fi placut, fiindca i le-am daruit din toata inima. Interactiunea cu ea a fost foarte scurta din pacate.

Ma mut pe terenul 4, unde urma dublul Simonei, dupa meciul Kasatkina - Chirico. Rusoaica castiga clar, spre bucuria amicului meu chinez, fan al Dashei. Simo intra impreuna cu Ostapenko pe teren. Atunci isi da seama de la cei din tribune ca e ziua ei si ii ureaza la multi ani! La finalul ghemului 2, dupa un schimb prelungit de pe fundul terenului, Ostapenko se hotaraste sa puna toata forta de care e capabila si pregateste un winner. Care se transforma intr-o fractiune de secunda in greseala nefortata dupa ce traiectoria intalneste urechea Simonei. Biata letona nu mai stie cum sa-si mai ceara scuze, iar Simona incearca sa o linisteasca cu niste zambete, spunandu-i ca e ok. Dar meciul se opreste si Simo cheama doctorul. Dupa vreo 10 minute meciul se reia, insa dupa un ghem il cheama din nou. Inca un ghem mai tarziu decide sa se retraga. Iesind odata cu fizioterapeuta, aceasta se prinde si ea ca e ziua ei si ii ureaza la multi ani.


Stiam ca Simonei trebuie sa i se organizeze ceva, asa ca am iesit sa ma plimb prin piata de la intrare. Sunt o gramada de standuri care vand echipamente sportive si mancare, toate pustii. Kasatkina a avut o scurta sesiune de autografe. Din lipsa de spectatori, ca sa nu iasa lucrurile prost, la astfel de evenimente se mobilizeaza voluntarii din staful turneului. Asa ca s-au ingramadit toti sa ia autografe. Chinezii par mari amatori de semnaturi, nu conteaza ca nu stiu de la cine e, important e sa fie. La fel si la evenimentul pentru Simona. Cred ca 90% dintre participanti erau din staf. Aici au organizat si cu repetitie. Au repetat inainte sa vina ea asezarea, ce sa strige, ba au pus chiar pe cineva pe post de Simona si i-au dat flori si tort de jucarie. Cand a venit Simona au pus in practica scenariul, au facut niste poze cu totii. A stat cam 5-10 minute.

Mai era meciul lui Wozniacki pe care il puteam vedea, dar nu mai aveam chef. Desi am reusit sa-i dau ce voiam, sunt putin dezamagit de ziua de azi. Sper sa fi reusit totusi sa-i aduc un zambet. Maine e ultima zi aici, pana atunci incerc sa mai recuperez putin la orele de somn.

Ultima zi la turneu. Dimineata ma intalnesc la intrare cu domnul Daniel Dobre care imi inmaneaza biletul promis. Caldura sufocanta din zilele trecute a disparut, astazi vremea e racoroasa si norii se strang deasupra orasului. Primul meci al zilei este cel al Simonei cu Shvedova, asa ca nu am cum sa o mai vad la antrenament, ci doar la meci. E o confrumtare putin mai speciala prin prisma faptului ca in echipa cazacei se afla Victor Ionita si Teo Cercel, care nu demult faceau parte din echipa Simonei. O vazusem pe Shvedova in meciurile anterioare si a facut meciuri foarte bune. Insa Simona e la alt nivel si reuseste sa se impuna fara multe emotii, in doua seturi.

Nu mas stiu exact cu cine ar putea juca Simona in sferturi, dar imi aduc aminte ca pe la intrare era tabloul afisat pe un panou. Ajuns aici insa, imi vine in minte expresia "A te uita ca mâța-n calendar".

Putin mai tarziu se pune ploaia. Terenul central din Wuhan e dotat cu un acoperis rabatabil, insa dureaza cam o jumatate de ora pana terenul e acoperit complet. Seara, inainte sa plec spre gara, prind primul set din Kerber-Kvitova, despre care multa lume spune ca a fost unul dintre cele mai bune meciuri ale sezonului. Imi doresc sa castige Kvitova, dar se adevereste zicala: "Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample". Doua zile mai tarziu, Kvitova avea sa o invinga in semifinale pe Simona si va reusi sa cucereasca trofeul. Ramane insa in viguare traditia ca Simo face cel putin semifinale la turneele la care ajung la meciurile ei. Bilantul ajunge la 4 trofee, 2 finale si 3 semifinale.

Simona e foarte draguta cu fanii, dar distanta in acelasi timp. E amabila cand da autografe insa e reticenta in a se apropia mai mult de persoane pe care nu le cunoaste. Poate si pentru ca este o fire timida, da impresia ca evita sa stea de vorba mai mult de cateva cuvinte. Probabil asta e conditia unui fan, oricat de bune si de sincere ar fi intentiile tale, exista acolo undeva o bariera nevazuta pe care ti-e aproape imposibil sa o depasesti. Cand ai popularitatea ei, ai parte de mult zgomot de fond, interactionezi cu atat de multe persoane incat e greu sa mai incerci sa-ti indrepti atentia spre altii care nu sunt din familie, prieteni vechi sau persoane importante. Poate din cauza emotiilor nici eu nu i-am facut o impresie foarte buna. Uneori imi vine sa-i spun: "Simona, sa stii ca de obicei nu sunt asa tampit cum par acum" :) 
Poate candva va veni o zi in care va intelege cat de mult tin la ea...

0 comentarii: