luni, 26 martie 2012

Rothenburg ob der Tauber

Rothenburg ob der Tauber, un nume incurcat, un oras frumos. Locul era marcat de mult timp pe Google Earth si isi astepta randul. Sambata asta i-a venit. Impreuna cu Mișu, am luat bicicletele si am pedalat cam 10 km pana in Dettingen, cel mai apropiat oras bavarez de noi. In felul asta am platit doar 29 de euro pe biletul de o zi, fata de 40 cat era cel national, dar am si ajuns mai rapid pentru ca nu am mai ocolit prin Frankfurt.

Tauber e numele micului rau care se scurge pe langa oras, iar conform traducerii oferite de Google ar insemna si 'surd'. A trebuit sa schimbam trenul de doua ori, iar in ultima parte a calatoriei auzeam in jurul nostru toate limbile pamantului. Pentru ca este un oras foarte turistic, e amplasat pe Ruta Romantica si e punct de oprire pentru toate circuitele ce trec prin zona. Mi-a parut a fi un Toledo al Germaniei. Tot orasul vechi este inconjurat de ziduri mari de piatra. Pe partea sudica si vestica este o vale abrupta prin care curge raul. Am coborat si noi aici, atrasi de o casuta ciudata, construita la inaltime.

In inima orasului e amplasata cea mai mare si mai frumoasa piata, unde se afla si primaria. Cea mai mare catedrala e tot in zona centrala, din pacate era inchisa si nu am putut sa intram. In schimb am reusit sa ne cataram pe zidurile de la margine pe care se putea merge pe puntile construite de-a lungul lor.








vineri, 23 martie 2012

Pisa

Am ajuns in Pisa pentru ca avionul de intoarcere din Roma avea orar prost si pentru ca nu strica sa vezi un oras nou chiar daca ai doar cateva ore la dispozitie. Am ajuns in Pisa putin dupa miezul noptii. Trenul regional luat din Roma face 4 ore si costa putin peste 18 euro. Un pret acceptabil, comparabil cu ce pretinde CFRul pe aceeasi distanta. Din motive ce tin de managementul timpului, dar si de pret, am ales sa ne cazam in Pisa si nu in Roma. Hotelul Astor s-a dovedit a fi o alegere foarte buna raportand pretul la calitate: 35 de euro camera dubla si 50 de euro tripla. La asta se mai adauga 1.5 euro de persoana pe noapte taxa de oras, care am observat ca e trecuta separat pe la toate hotelurile.
Am stat doar 7 ore in hotel, timpul scurt obligandu-ne sa pornim in vizitarea orasului. Era de asteptat ca duminica la o ora atat de matinala sa fie liniste pe strazi, dar venind din aglomeratia Romei mi s-a parut un pic ciudat. Dupa niste mici cumparaturi la o alimentara uitata deschisa am ajuns la podul peste raul Arno. Aici am vazut ceva la care nu ma asteptam si care poate ca a depasit in farmec celebrul turn inclinat: raul era ca o oglinda iar cladirile aliniate pe cele doua maluri erau dublate in apa. Bellissimo!
Am continuat sa mergem pe strada care duce spre turn, pitoreasca si pustie. Abia ajunsi in Piazza dei Miracoli au mai aparut cativa oameni, dar chiar si asa am putut sa admiram turnul fara imbulzeala specifica marilor obiective turistice. Inainte credeam ca nu e cine stie ce de turnul asta, doar unghiul neobisnuit facandu-l celebru, dar odata ajuns aici mi-am schimbat putin parerea. E frumos ornat si e amplasat langa alte doua obiective construite in acelsi stil: un dom si o alta capela mai mica construita pe rotund. A fost o perioada in care nu se putea urca sus dar de ceva vreme lucrarile de consolidare s-au incheiat si un tur de 30 de minute e disponibil pentru turisti. Numai ca pretul e cam mare, 15 euro. Se plateste si pentru intrarea in dom, 2 euro. Nu doar banii, ci si timpul ne-au determinat sa le vedem doar exteriorul.
Am facut ceva achizitii de suveniruri de la multele standuri ale indienilor care tocmai venisera la lucru. Preturile sunt mai mici decat la Roma existand si posibilitatea unei mici negocieri. O cana 5 euro, un breloc 1 euro, 3 magneti 5 euro. Am luat-o din nou spre rau pe o strada paralela cu cea pe care venisem si dupa ce am admirat din nou tabloul din apa am intrat pe stradutele din centrul vechi. Veche e toata Pisa, dar are un centru probabil si mai vechi care se remarca prin stradutele inguste. Am luat-o in zig-zag pe stradutele care se intortocheau in jurul unei piete ceva mai animata dar la fel de fermecatoare.
Nu trecusera nici 3 ore de cand am parasit hotelul, ca a si trebuit sa ne indreptam spre aeroport. Am luat-o pe jos, asa cum mai facusem o singura data, la Marrakech. Dar la Pisa chiar n-are rost sa luati ceva cu roti pentru ca aeroportul e practic in oras, la 20 de minute de mers de la gara, iar drumul pana acolo e destul de agreabil.
Unii spun ca Pisa inseamna doar turnul, dar mie mi-a placut tot orasul. Mi-au placut cladirile din rau, ratacirea pe stradutele inguste, aerul de oras mic. Daca adaugam ca muntii se vedeau din oras, marea e la nici 10 km iar Florenta la o ora de mers cu trenul sau masina, Pisa aduce cu un loc care nu are cum sa nu te atraga.






sâmbătă, 17 martie 2012

Roma. Proba de contratimp.

De obicei nu-mi place sa vad locurile pe fuga dar cum mai fusesem la Roma de doua ori am zis ca se merita o scurta vizita de weekend profitand de oferta celor de la Ryanair. Intoarcerea tot din Roma nu se potrivea asa ca am hotarat sa ne intoarcem din Pisa. Doar 45 de euro pentru cele doua zboruri, dar luand in considerare ca aeroportul Hahn - Frankfurt este mai aproape de Luxemburg decat de Frankfurt s-au mai adaugat inca 35. Ne-am reunit cu colegii de servici din Romania care au venit cu Wizzul. Au venit cu 3 ore mai devreme si au plecat cu 3 mai tarziu, dar asta inseamna ca nu dormisera noaptea de dinainte deci au fost mai obositi decat eu si Misu. Ne-am intalnit la Vatican la ora 1 si am luat trenul spre Pisa la 8, asa ca am vazut cat se poate vedea in 7 ore intr-un oras in care sunt putin si 7 zile. Filmuletul de mai jos contine o insiruire cu principalele poze.

marți, 13 martie 2012

Turism in Romania

Leapasa am primit-o de la Aliceee la initiativa celor de la Pravalia de acasa. Sunt trei intrebari foarte interesante la care am raspuns pe scurt in randurile de mai jos.

1. Daca ati avea puterea ministerului voi cum ati promova Romania din punct de vedere turistic?

- as continua difuzarea spoturilor publicitare pe televiziunile internationale si interne.

- m-as axa pe promovarea turismului de aventura, a locurilor naturale dar si a oraselor transilvanene si a obiceiurilor traditionale. Turistii nu vin in Romania pentru litoral sau vacante all-inclusive.

- m-as axa pe informarea turistilor atat online cat si la fata locului prin oficii de informare turistica cu pliante si harti gratuite. Fiecare obiectiv important ar trebui sa aiba un site in romana si engleza in care sa spuna exact toate detaliile necesare unui turist: istorie, cai de acces, cazare, preturi.

- as crea un sistem de genul Wizard Istanbul, in care orice turist sa poata pune o intrebare si sa i se raspunda in cateva minute.

- as crea politia turistica (poate exista dar eu n-am auzit de ea), la care orice turist sa poata apela in limba engleza indiferent ce problema ar avea. Eradicarea mafiei taximetristilor ar fi un punct bun cu care sa inceapa.

- in toate orasele sa fie postate clar in fiecare statie orarul si traseul mijloacelor de transport in comun. Un site care sa-ti spuna exact cum ajung din Deva adresa X in Timisoara adresa Y ar fi foarte util. Automatele de bilete ar usura viata turistilor.

- Bonus: Parcul Retezat: zona unica in Romania cu peisaje care iti taie rasuflarea, lacuri glaciare, specii endemice.

2. Daca un strain v-ar cere o lista cu 5 obiective turistice mai putin cunoscute din Romania ce i-ati propune si de ce?

- Cheile Nerei - am scris aici si aici despre excursia intreprinsa acolo anul trecut. E o zona salbatica a Romaniei si foarte frumoasa. Din pacate pentru un turist strain e cam greu sa se descurce in zona daca nu cunoaste limba romana.

- Vulcanii Noroiosi - pentru ca sunt ceva spectaculos ce rar gasesti in alta parte.

- Delta Dunarii - pentru iubitorii de natura, de pasari si de peste.

- Trenurile pitoresti - nu ne-au mai ramas multe linii forestiere care ar fi putut fi exploatate in scop turistic, dar e bine totusi ca avem Mocanita. O alta varianta este ruta cu ecartament normal Oravita-Anina. Am scris mai multe in articolul Cele mai spectaculoase calatorii cu trenul - Europa de Est.

- Satele maramuresene - pentru o intoarcere in timp, pentru cateva zile de liniste, pentru traditii, pentru bisericile din lemn.

3. Daca ati reprezenta Romania intr-o alta tara ce suveniruri autentice din Romania ati duce cadou?

E greu de spus. Ar trebui ceva timp de gandire ca sa pot da un raspuns final. Probabil costumele populare, instrumentele muzicale traditionale ar fi ceva potrivit.

Lacul Ochiul Beiului - Cheile Nerei

luni, 12 martie 2012

Fotografii in apa

Raul Arno, Pisa






vineri, 9 martie 2012

Istanbul(III) - Palatul Topkapi

Se pare ca Palatul Topkapi e obiectivul turistic nr. 1 al Istanbulului. Eu a trebuit sa vin a doua oara aici ca sa-l vizitez. Prima data nu mi-au mai ramas bani de bilet. De data asta am avut si mai putini bani, dar planificati bine de acasa. Si mult la suta dintre ei au fost cele 20 de lire care imi asigurau intrarea la vechea resedinta a sultanilor otomani. Evident ca trebuie sa vin si a treia oara ca sa intru in harem, caci inca 15 lire ioc!
Patru secole a fost palatul asta casa sultanilor. Aici isi planificau atacul asupra tarilor romanesti si tot aici isi lingeau ranile dupa ce Stefan cel Mare le dadea un sut in fund. Aveau cadinele grija sa le ia din suparare. Era ca un mic orasel format in jurul a patru curti interioare.

Prima curte este si cea mai mare. Accesul se face fie pe Poarta Imperiala, din spatele Sfintei Sofia, fie venind dinspre parcul Gülhane, pe langa Muzeul de Arheologie. Accesul in aceasta curte-parculet se face gratuit, aici fiind amplasate si chioscurile de bilete. Asa era si pe vremuri, negustorii si oamenii simpli puteau circula in voie pe aici.

Cea de-a doua curte e protejata de ziduri groase si de poarta din poza de mai sus. De aici se conducea imperiul. Doar sultanul si mama sa puteau intra calare pe aceasta poarta, toti ceilalti fiind obligati sa intre pe jos. Tot pe jos intra acum si hoardele de turisti care pot admira dupa cativa metri o macheta a palatului si trunchiul unui copac batran, ramas de pe vremea sultanilor. In celalalt capat al curtii sunt mai multe incaperi: bucataria palatului, camera in care se tineau consiliile palatului precum si o interesanta camera in care sunt expuse arme din vremea otomanilor. Iatagane, buzdugane, sabii, armuri si toate celelalte ustensile necesare razboiului. Pentru romani cea mai importanta este sabia lui Stefan cel Mare. Nu se stie cum a cazut in mainile lor. Inauntru fotografiatul este interzis dar m-am ascuns cum am putut mai bine si i-am tras o poza, un pic cam neclara. Dupa ce ca ne-au loat-o nici poze nu ne lasa sa-i facem. Tot din a doua curte, pe langa Turnul Justitiei, se face intrarea in Harem.





A treia curte reprezinta domeniul sultanului. Aici se ascundea perioade indelungate de timp, aparand in public destul de rar. Foarte putini puteau sa patrunda aici. Sultanul era aparat de eunuci. In mijlocul curtii sunt construite Camera de Audiente, unde sultanul ii primea pe ambasadorii straini, si Biblioteca lui Ahmet al III-lea. Dar cea mai impresionanta parte e usor de ghicit dupa coada la care se sta ca sa intri inauntru: Trezoreria Imperiala. O incredibila colectie de obiecte facute din aur, diamente, rubine, smaralde si toate celelalte materiale pretioase. Sunt 3 sau patru incaperi cu asa ceva. Al 5-lea cel mai mare diamant din lume se afla aici, precum si Pumnalul Topkapi, vedeta filmului Topkapi . Pe partea opusa a curtii sunt niste incaperi sacre pentru musulmani ce adapostesc obiecte sfinte ale Islamului. Daca putini reuseau sa patrunda in aceasta parte a palatului si mai putini puteau sa vada aceste bijuterii si obiecte sfinte si asta doar la ocazii speciale. E de la sine inteles ca n-am putut sa fac poze.

Ultima curte ofera o panorama foarte frumoasa asupra Bosforului precum cateva pavilioane interesante. Cel mai mult mi-a placut Baghdad Kiosk, decorat cu placi de Iznik. In apropiere a fost construit Revan Kiosk care celebra redobandirea Erevanului din mainile persilor.
Excursia in Istanbul s-a incheiat cu vizitarea mormantului lui Sultanahmet, gratuit, situat intre Sfanta Sofia si Moscheea Albastra, si cu o plimbare de la Karakoy pana la Ortakoy si inapoi. Trenul de intoarcere era aproape gol, am stat singur in compartimentul de 6, iar la intrarea in Romania in tot vagonul mai eram 4 persoane. Mai sunt multe locuri de vazut si revazut in Istanbul asa ca voi reveni cu siguranta peste ceva timp!