duminică, 20 decembrie 2009

Cazarea intre Capul Horn si Peninsula Kamceatka

                 Orice calator trebuie sa aiba in vedere problema cazarii oriunde s-ar duce. In majoritatea locatiilor sunt sute de variante de cazare, iar calatorul trebuie sa aleaga una. Cum face? 
                 De cand cu era internetului calatoritul a devenit din ce in ce mai usor. De aici poti afla informatii despre cele mai indepartate colturi ale lumii, cele mai bune oferte si poti vedea fotografii din locurile respective. De aici pornesc doua mari directii pe care le poate urma un descoperitor al lumii: fie cauta pe internet, fie se duce si cauta la fata locului fara sa aiba o idee in prealabil.

      Varianta orbeasca 
        Se preteaza pentru tarile mai sarace, ca cele din nordul Africii, mare parte din Asia, in special cea de Sud-Est, America Latina. Ai o mai mare libertate de decizie, poti sa vezi camerele inainte de a te caza, iar referitor la pret poti gasi mai ieftin decat pe net. Cele mai ieftine cazari posibile nu sunt afisate pe internet, dar gasirea lor necesita timp si rabdare. In majoritatea Europei nu se merita folosirea variantei orbesti pentru ca la receptie intotdeauna preturile vor fi mai mari decat cele afisate pe internet. Exceptie fac anumite locatii din Balcani sau alte pensiuni uitate de lume. Un exemplu bun din Europa la care nu se merita rezervat inainte este orasul Kotor, din Muntenegru. 

     Varianta rezervarii pe internet
         De multe ori cea mai ieftina varianta si intotdeauna cea mai comoda. Tot ce iti trebuie e un card cu care sa platesti sau sa garantezi rezervarea. Pe site-urile specializate poti vedea detalii despre hotel, facilitati, fotografii, parerile altora. Alegi in functie de ce vrei de la un hotel. Mie de obicei nu-mi trebuie mai mult de un pat curat, eventual baie proprie, apa calda si mic dejun. Pana acum eu n-am platit mai mult de 30 de euro la un hotel si nici nu vreau sa o fac prea curand. Ar fi bani dati inutil pentru ca oricum in camera stau doar ca sa dorm.
       Preturile in lume variaza foarte mult, cea mai ieftina camera pe net am gasit-o in Siem Reap, Cambodgia: 1.74 euro de persoana in camera dubla(cica au si baie proprie si locatie centrala) la Number 9 Guesthouse. De cea mai scumpa n-are rost sa zic nimic, nici nu stiu care e si nu e pentru oameni normali, nici la buzunar, nici la cap.
        Eu folosesc in special doua site-uri de cazare: booking.com si hostelbookers.com. Primul merge folosit in special in Europa, dar nu numai, iar cel de-al doilea merge folosit mai ales in afara batranului continent. Dar e posibil ca ofertele cele mai mici sa fie in alta parte asa ca merita verificate: 
pleaca.ro - cauta cele mai mici preturi prin zeci de site-uri specializate.
Wikitravel -  prin informatiile complete pe care le ofera de obicei, includ si locuri de cazare, unele cu pagini web. 
Lonely Planet(carte) - ghidul calatorului independent - au pentru toate locatiile ofertele cele mai bune de cazare, cu numere de telefon si adresa. Multe carti pot fi vizualizate online pe un simplu search pe google books, dar multe pagini sunt restrictionate.
Trip Advisor  este cel mai bun loc pentru a verifica hotelul ales. Aici utilizatorii posteaza comentarii, dau note si adauga poze.
     
    Preturi pentru principalele orase europene, de persoana, in camera dubla, conditii decente, extrasezon:
Malta, Praga, Budapesta - 10 euro
Lisabona, Istanbul, Atena, Cracovia, Insulele Canare - 15 euro
Roma, Madrid, Berlin, Londra, Venetia, Amsterdam, Viena - 20 euro
Paris, Barcelona - 25 euro
Oslo, Stockholm, Helsinki, Moscova - 35 euro

         In tari ca India, China, cele din Sud-Estul Asiei, Nordul Africii, un buget de maxim 10 euro de persoana ar trebui sa fie suficient. Si in America Latina sunt multe locatii cu preturi asemanatoare. De multe ori preturile mici la cazare sunt compensate de costurile transportului pana acolo, iar in Europa poti da pe avion mai putin decat pe o noapte de cazare. Dar asa e lumea, diversa, frumoasa.
        
         In functie de locatie, cu aceiasi bani se poate sta la un hostel cu baie comuna, sau la un hotel de 5 stele. In unele parti poti dormi cu banii care nu ti-ar ajunge in alta parte nici sa cumperi un breloc. 

Varianta agentiilor de turism nici nu o mai iau in calcul, este pentru cei care fac turism, in niciun caz calatorii.
                             Hostel Stockholm, 60 euro:

                              Hotel 5* Wuhan, 40 euro:

duminică, 6 decembrie 2009

Inapoi in Africa!

DAY 1 - 16 februarie

       Ajungem cu trenul in Timisoara la 4:15. Asta e ora oficiala pe care o afisaza CFR-ul. Practic, va avea intarziere. Daca aceasta va fi sub doua ore luam un taxi si o taiem spre aeroport. Daca va avea mai mult, verificam cand e urmatorul tren spre Craiova. Avionul pleaca spre Bergamo la 7:20 si aterizeaza la 8. Ryanairul spre Tangier decoleaza la 15:00, pana atunci vizitam Bergamo. Pe la 16:30 dam nas in nas cu Africa. Tangierul e mai mult un loc bun de aterizat pentru ca timpul nostru e limitat. In caz ca mai e cineva apt, dam o tura prin oras.

DAY 2 - 17 februarie

        La 8 dimineata o taiem spre Marrakech cu trenul. Ajungem seara tarziu pentru ca ne oprim pret de 5 ore in capitala Rabat.

DAY 3 - 18 februarie

        Marrakechul povesteste... 

DAY 4 - 19 februarie

        Marrakechul povesteste...

DAY 5 - 20 februarie

       Luam un autobuz si traversam Muntii Atlas. Ne oprim la portile Saharei, in Ouarzazate.

DAY 6 - 21 februarie

       Ouarzazate - incercam sa ajungem la Aït Benhaddou, eventual Studiourile Atlas si plimbare cu ATV-ul.

DAY 7 - 22 februarie

      Ne intoarcem in Marrakech pentru ultimele povesti din Djemaa el Fna.

DAY 8 - 23 februarie

      Zburam de dimineata la Madrid si pana seara tarziu vedem sau revedem cat putem din oras.

DAY 9 - 24 februarie

     Toledo ne asteapta cu portile deschise! 

Seara luam metroul spre aeroport.

DAY 10 - 25 februarie

     La 4:30 se deschide check-in - ul la Easyjetul spre Bucuresti. Ajungem in Craiova dupa lasatul intunericului.


      Evident, toata treaba e low cost, vreo 180 de euro cu totul. Nu-i asa ca Marocul e tara exotica in care e cel mai ieftin sa te duci?  

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Sa inceapa spectacolul!

                Ieri s-a dat startul la nebunia Campionatului Mondial de Fotbal, chiar daca mai sunt luni bune pana sa inceapa. Un asemenea campionat inseamna spectacol si bucurie, a depasit de mult barierele fotbalului. Mai ales acum cand gazda competitiei e Africa de Sud, care ofera in plus o aura mare de tot de exotism. O tara din Africa! O tara periculoasa, colorata si atat de frumoasa! Prima data cand am inceput sa ma gandesc serios la calatorii a fost in vara lui 2007 si fara sa am o idee clara despre tara, preturi si toate cele am zis ca o sa ma duc in 2010 in Africa de Sud in timpul campionatului. Am renuntat dupa ce am vazut ca e o tara mai periculoasa decat imi imaginam, e mai scump decat credeam, si ulterior, ca lipseste o echipa de fotbal pe care contam. O sa vad la televizor campionatul, poate nu si pe cel din Brazilia.
                 Prima data cand am inceput sa ma uit la fotbal a fost in timpul unui campionat mondial, Franta '98, aveam 10 ani. Nu pentru fotbal, ci pentru ca se confruntau tari diferite. Aveam eu o lista cu  vreo 20-30 de tari care "imi placeau" si cu alea tineam. Cred ca n-are rost sa spun ca la meciul Romania-Columbia am tinut cu columbienii...deh Bogota e capitala mare. La fotbal , ca sport, am inceput sa ma uit cu adevarat de prin 2000 ...  era Craiova pe primul loc dupa vreo 10 etape. Evident ca a terminat pe la mijlocul clasamentului.
            Ieri s-au tras la sorti grupele si meciurile din iunie. N-a cazut Coreea de Nord cu SUA, cred ca nici n-avea cum. Poate ca se intalnesc mai tarziu, asa ca sunt fanul Coreei, nu-i mare branza sa-i bata pe portugheji si brazilieni...
          Cu cine tin acum? Cu Romania! Dar se pare ca n-a fost de ajuns sa-i bata fe feroezi ca sa se califice. Acum cativa ani tineam cu Franta, tin si acum, dar mai putin. Si cu Portugalia, echipa frumoasa!  Dar ideea de baza e ca tin cu tarile europene, sau mai degraba ca nu tin cu americanii, sudisti si mai ales nordisti!  

duminică, 29 noiembrie 2009

Roma low cost

          Am revenit dupa aproape 500 de zile la Roma, de data asta pentru ceva mai mult timp si intr-un grup mai numeros. Pentru unii dintre ei parea mai degraba o plimbare prin Timisoara (cum sa te duci cu avionul cu 60 de lei dus-intors... ori e teapa ori mergem laolalta cu gainile). Pe uriasul aeroport Fiumicino zeci de soferi de microbuz sareau pe noi mai ceva ca taximetristii de la Otopeni, era super-oferta: 10 euro de persoana pana la hotel. Nu e mult tinand cont ca aeroportul e la 30 de kilometri de oras, iar trenul direct pana la Termini costa 11 euro(si n-arata bine deloc!). Partea buna e ca mai exista un tren, care opreste in mai multe statii dar pretul e la jumatate. Sau 2.9 euro daca se face un mic artificiu: cumpararea biletului pe doua bucati: Fiumicino Aeroporto-Parco Leonardo(1 euro) + Parco Leonardo-Roma Ostiense(1.9 euro). Ultima statie are legatura cu linia B a metroului roman(Piramide). 
            Dupa ce ne-am instalat la hotel Metro (38 e dubla, 51 tripla), am dat o tura prin zona Colosseum, iar dimineata zilei urmatoare ne-a gasit in Vatican. Fiind duminica, era slujba si lume multa, dar nu se sta mult timp la coada. Pe langa basilica, de data asta am vazut si mormintele papilor si am urcat in cupola. Daca la morminte e gratuit si putin de mers, pentru cupola se platesc 5 euri si se urca 551 de trepte pe scari stramte, rotunde si inclinate, interzise persoanelor claustrofobe sau cu probleme cardiace. Dar privelistea de sus merita, se vede toata Roma si toata tara Papei, cu frumoasele sale gradini. 
              Alaturi de Vatican in topul meu ramane Fontana di Trevi, pe care insa am gasit-o la fel de aglomerata. Probabil pe la 4 dimineata se merita sa-i faci o vizita. Am vazut si multe dintre impunatoarele biserici, cel mai mult mi-a placut San Paolo, e uriasa, iar intrarea laterala are o aura exotica.
            Roma e orasul istoriei, cu foarte multe locuri frumoase, dar sunt si unele lucruri care pot fi imbunatatite: trenurile spre aeroport si metrourile liniei B aduc cu personalele noastre, peste tot sunt graffiti-uri (mazgalituri de prost gust), cersetorii si vanzatorii ambulanti nu sunt greu de gasit, iar traficul este asurzitor: le plac cam mult motocicletele, iar la traversarea strazilor e nevoie de ceva vigilenta chiar daca semaforul arata verde.  

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Promit ca...

...voi petrece toata noaptea intr-un club thailandez

...voi bea o sticla de vodka intr-o zi fara noapte in Murmansk

...Vezuviul va fumega din nou, de la o textila pe care se poate distinge un caine de culoare rosie

...transsiberianul le va spinteca emblema in doua


...daca Dinamo retrogradeaza!

vineri, 27 noiembrie 2009

Promit ca...

...voi dona echipamentul echipei unui copil cambodgian

...fularul albastru va fi legat de podul Golden Gate

...un mic panou cu detalii despre echipa va rasari pe marginea unui drum saharian

...voi imparti materiale promotionale alb-albastre in Siria, Liban si Iran

...voi urmari un meci al unei echipe alb-albastre din Vietnam

...voi colora un durian malaezian in culorile echipei si il voi suta in Stramtoarea Melaka 



...daca Universitatea Craiova va mai castiga macar o data campionatul!

joi, 26 noiembrie 2009

Promit ca...

...le voi arbora stema in portul din Vladivostok

...voi reurmari ultimul act pe o plaja pustie din Filipine

...doi cetateni birmanezi vor scanda pentru ei

...steagul echipei va flutura pe varful Kilimanjaro

...voi negocia cumpararea unui obiect din soukul Marrakechului dand la schimb materiale cu insemnele echipei

...il voi felicita pe antrenor intr-un oras din afara Romaniei

...ma voi duce pe 10 stadioane europene pe care au jucat 

 

 

...daca Unirea Urziceni castiga Liga Campionilor!

miercuri, 18 noiembrie 2009

Romania in Italia


Se pare ca banii doamnei Udrea se duc si pe lucruri folositoare.

Cred ca nu are rost sa pun si reclamele in romana sau afisele cu Geoana.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Miniatürk

                 Miniatürk nu e in Sultanahmet, unde se afla principalele obiective turistice, ci la vreo 10 km distanta(in Istanbul se  traduce prin 'cartierul vecin'), la capatul Cornului de Aur. Autobuzul gasit pe internet acasa s-a dovedit a fi inexistent sau, mai probabil, de negasit. Asa ca am apelat la planul B: cautarea altui autobuz care duce acolo. 47C este busul magic - pleaca din autogara Eminönü, partea nordica , merge de-a lungul Cornului pe niste stradute stramte si opreste chiar la intrarea parcului.
                  6 hectare si 105 cladiri  la scara 1/25 fac din Miniatürk cel mai mare parc din lume de acest gen. 45 sunt din Istanbul, 45 din restul Turciei si 15 sunt din teritoriile otomane, aflate azi in afara tarii. Fiecare dintre ele are ghid audio in diferite limbi, care porneste odata ce ai trecut codul de bare al biletului prin fata masinariei. Printre constructiile reprezentate se numara: podul peste Bosfor, Aeroportul Atatürk, Stadionul Atatürk, Dome of the Rock. E si un turn de la granita cu Romania, nu i-am retinut numele. Pe langa miniaturile din aer liber, mai sunt unele acoperite, cu scene de razboi sau de viata traditionala otomana, acompaniate de sunete sugestive, precum si o mica expozitie de cristale cu atractiile orasului.
                  





sâmbătă, 17 octombrie 2009

Sultanahmet



                      Sultanahmet este centrul turistic al Istanbulului, locul in care se afla Sfanta Sofia, Moscheea Albastra, Basilica Cistern, Hipodromul, Muzeul de Arheologie si, cocotat putin mai sus, Palatul Topkapi. Asta inseamna ca aici principala si aproape singura ocupatie este turismul. Peste tot sunt hoteluri, vanzatori de orice, case de schimb, puncte de informare turistica. Punctul central al zonei este parcul dintre Sfanta Sofia si Moscheea Albastra, pe a carui iarba se asaza  turci, romani, coreeni si restul natiilor pentru odihna, meditatie, pierderea timpului sau savurarea nou achizitionatei bucati de lubenita in schimbul unei lire. Aa... si pentru wireless gratuit. Numele provine de la Ahmet I care a fost tocmai sultan otoman, prin vremea de dupa Mihai Viteazu. Dupa el a fost numita si marea moschee, mult mai cunoscuta ca Moscheea Albastra.

         Sfanta Sofia
   Batrana biserica a fost transformata de-a lungul timpului in moschee, iar astazi este muzeu pentru a-i satisface atat pe turistii insetati dupa fotografii blitz in locuri celebre, cat si pe turcii care-si rotunjesc bugetul cu 20 de lire la fiecare 15 secunde. Caci cine ar veni in Istanbul fara sa intre in cel mai celebru monument? Nimeni. Dar parca de afara e mai impresionanta decat din interior, si mai prost intretinuta decat Moscheea Albastra, care e gratis. Pentru ca e mai veche si cu o istorie zbuciumata, dar si pentru ca turcii nu sunt crestini.
   Istoria spune ca a fost construita cu aproape 1500 de ani in urma, la ordinul imparatului Iustinian, pe locul pe care mai fusesera alte doua biserici, distruse de intemperiile vremii. Timp de o mie de ani a fost cea mai mare catedrala din lume, iar la cucerirea Constantinopolului de catre oromani, in 1453, se spune ca l-a impresionat pe sultan si a ordonat sa fie transformata in moschee.  O fi contribuit si faptul ca aveau de muncit serios ca sa o darame.   

        Moscheea Albastra
    Construita fata-n fata cu Sfanta Sofia, a avut scopul de a o depasi in marime si frumusete. Daca a reusit sau nu, ramane sa hotarasca fiecare. Evident, scopul sultanului era sa se puna bine cu Allah. Sapte ani a durat constructia, iar anul urmator i-a servit acestuia ca mormant. Pe dinafara seamana cu Sfanta Sofia, numai ca e albastra si are sase minarete. In interior e bine intretinuta si decorata in tiparul moscheilor turcesti. Cei cu mirosul mai fin zic ca pute a picioare, nu stiu daca mai mult ca in alte moschei.

       Basilica Cistern
    O incapere subterana uriasa, de-o varsta cu Sfanta Sofia, ce servea ca sursa de apa a Constantinopolului. Racoarea si umezeala contrasteaza cu arsita de afara. E sustinuta de zeci de coloane luminate de reflectoare rosiatice, iar la baza lor inoata pestii. Apa cade si din tavan, atentand la siguranta camerelor foto si la echilibrul turistilor. Cu ceva vreme in urma a fost folosita si ca decor pentru un film de-al lui James Bond.

      Muzeul de Arheologie
    Iar au marit turcii taxele! Au vazut ca tot mai multi turisti ii viziteaza si s-au gandit sa profite cat pot. Taxa de 5 lire de pe internet s-a dovedit a fi dubla la poarta muzeului. Dar aici chiar nu e mare, muzeul fiind unul dintre cele mai bine dotate din lume. E impartit in 3 cladiri, dar una dintre ele de 3 ori mai mare decat celelalte doua. Printre piesele de rezistenta e sarcofagul lui Alexandru cel Mare.        

vineri, 2 octombrie 2009

Bosphorus Scenic Tour & Çamlıca Hill

             
                                   Pentru cei ce ajung in Istanbul croaziera pe Bosfor e aproape obligatorie. Bosforul nu e o simpla stramtoare, e sufletul Istanbulului. Datorita ei exista aceasta metropola si datorita ei s-a dezvoltat. Eu o consider cea mai importanta atractie turistica a orasului. Vapoarele pleaca de la Eminönü, imediat in dreapta podului Galata, si timp de o ora si jumatate strabat intreaga stramtoare pana la intrarea in Marea Neagra. Din cand in cand vaporul opreste cand pe dreapta, cand pe stanga pentru un scurt schimb de pasageri. Dar majoritatea merg pana la capat de linie, la Anadolu Kavağı - un mic port pescaresc pe partea asiatica (e locul unde am pus pentru prima data piciorul in Asia), cu o cetate cocotata pe deal, de unde privelistea asupra Bosforului si Marii Negre e foarte frumoasa. 
             Peste cateva ore am luat vaporul de intoarcere si de data asta am coborat la Beşiktaş pentru a lua autobuzul 129T care ne-a dus din nou in Asia, de data asta traversand podul peste Bosfor. Am coborat la statia numita Çamlıca si am inceput urcusul pentru a ajunge in varf, la 250 m deasupra Bosforului, printre parcuri si antene. Aici multa lume la iarba verde, dar majoritatea turci, nu e o zona tocmai populara printre turistii straini, ca de altfel mai toata partea asiatica a Istanbulului. 

miercuri, 9 septembrie 2009

Grand Bazaar & Spice Bazaar

               Istanbulul este celebru pentru bazarele sale. Aici gasesti tot ce ai visat si tot ce nu ai visat la preturi mai mici sau mai mari, in functie de cat de bun negociator esti. Nu de putine ori ti se cere un pret de cel putin 5 ori mai mare decat cel normal, asa ca sa faci cumparaturi in Istanbul nu e tocmai simplu. Dar Marele Bazar e o atractie turistica in sine, nu te duci acolo doar sa faci cumparaturi. E mai ieftin sa cumperi de pe stradutele adiacente. Duminica Malele Bazar e inchis, iar in restul zilelor se inchide la 18:30. Ce ramane dupa ora asta pe strazi e greu de imaginat: gunoaie ... munti de gunoaie. Dar pana dimineata dispar, le strang in saci de 3 metri si le cara cu camioanele.

            Bazarul Egiptean sau Spice Bazaar este mai mic, aproape de Eminonu, si e plin de mirodenii, munti de rahat si 100 de sortimente de ceai.  

           Bazarul reprezinta poate cea mai orientala parte a Istanbulului, un oras foarte turistic si occidentalizat. Comparat cu Marrakech, nu prea au nimic in comun, sunt total diferite.




marți, 8 septembrie 2009

Dolmabahçe Sarayi

             Dolmabahçe Sarayi, uneori comparat cu Palatul Versailles, este una dintre atractiile de top ale Istanbulului. Asezat chiar pe malul Bosforului, palatul (sarayi inseamna palat in turca) are 285 de incaperi, iar intr-una dintre ele se gaseste cel mai mare candelabru din Europa. Din 1864, cand a fost construit, a devenit resedinta sultanilor turci, dar si a mult slavitului Atatürk (incaperea in care si-a dat duhul e la mare cinste) - primul presedinte al lor si fondatorul Turciei moderne. E un fel de zeu in Turcia, cele mai mari constructii ale Turciei se numesc Atatürk, are statui si monumente in toata tara, iar Youtubul nu functioneaza in Turcia pentru ca cineva a indraznit sa puna materiale jignitoare la adresa tatucului turcilor. Daca e cineva interesat poate citi istoria sa si a Turciei moderne, povestita hazliu, aici. Dar sa revenim la Dolmabahçe. Am ajuns pe la 10 la portile palatului si ne-am asezat la o coada mare si serpuita ca sa luam bilete. In fiecare zi au un numar limitat de bilete; cand ne-am instalat la coada mai erau vreo 1400. Dupa o ora si jumatate, cand am ajuns in sfarsit la ghiseu, mai erau 700 - desi cred ca nu erau mai mult de 2-300 de persoane inaintea noastra la inceput. Unde s-au evaporat restul - nu stiu, dar important e ca aveam bilet: 20 de lire pentru palat+harem, fotografiatul interzis. Pentru studenti costa doar o lira dar legitimatia mea romaneasca nu prea e buna la nimic - trebuia internationala.
             Odata intrati in palat am admirat putin gradinile si apoi ne-am asezat la o alta coada, mai mica, ne-am incaltat in pungi, si timp de 50 de minute am vizitat incaperile ghidati de un turc vorbitor de o engleza cam stricata.
                    50 de minute pentru Dolmabahçe inseamna o continua miscare si cateva priviri aruncate in fiecare camera, dar tinand cont de numarul mare de turisti, ii inteleg.
             Ultima incapere vizitata: marea surpriza cu candelabrul de 4.5 tone, dupa care am inconjurat palatul printre brazi si bambusi, am luat o pauza de çai - se pronunta ca la noi, sunt ceva cuvinte turcesti identice cu cele romanesti - si am intrat in Harem, dupa ce ne-am tunat din nou cu pungi. Timp de vizitare: 20 de minute, ca doar e mai mic. Haremul este partea palatului in care se afla locuintele sultanului si ale apropiatilor acestuia. Bineinteles, cu multe sotii si concubine.


luni, 31 august 2009

Cappadocia - Moonlight Shadow

joi, 27 august 2009

Multi cai frumosi

        The Land of Beautiful Horses - aceasta e semnificatia numelui Cappadocia.


luni, 24 august 2009

In tara lui "A fost odata..."

           Povestea incepe demult, tare demult, cand nu erau nici oameni, nici basme si nici zane. Cu milioane de ani in urma, vulcanii ce domina platoul Anatoliei au erupt, imprastiind in jurul lor cantitati mari de roca din maruntaiele Pamantului. Peisajul dezolant de atunci a fost modificat e catre timp, aceasta entitate misterioasa care face si desface fara intrerupere. Uneltele sale au fost apa, vantul si ploaia, iar rezultatul il reprezinta nenumaratele opere de arta ce pot fi azi admirate intr-o regiune numita Cappadocia. Natura… ce artist desavarsit! Dar priviti!… nu doar natura a lucrat aici! Aceste roci cu forme ciudate sunt goale pe dinauntru, au usi, au ferestre… omul si-a facut simtita prezenta si aici. De mii de ani le folosesc ca locuinte si adaposturi impotriva dusmanilor. Au construit chiar si biserici in ele, au sapat orase subterane. Ce rost avea sa-si construiasca alte case cand le aveau gata facute? Roca fiind usor de sculptat, dar in acelasi timp rezistenta, a fost ideala pentru construirea locuintelor. Aceste formatiuni ciudate au primit de la localnici denumirea de fairy chimney. Unele au palarie, aratand ca niste ciuperci. Partea e sus, palaria, este formata dintr-o roca mai dura care s-a erodat mai greu decat partea de jos, din roca mai moale.
           Daca basmele au un loc unde s-au nascut, acela trebuie sa fi fost Cappadocia. Doar aici te plimbi in voie printre casute fermecate, fiecare cu alta forma, legate de poteci albe si inconjurate de iarba galbena, arsa de soare, pomi fructiferi si vita-de-vie din care poti sa te servesti in voie. Poti sa-ti iei zborul, sa privesti de sus vaile magice, si asta doar la o simpla atingere a baghetei. Aici te trezesti putin la realitate pentru ca pe post de bagheta sta portofelul. Il golesti de 120 de euro si continui basmul. Te urci intr-unul din multele baloane si admiri din cer opera naturii. Se spune ca e una dintre cele mai bune zone din lume sa te dai cu balonul.
           Desi o minune a naturii, Cappadocia este putin cunoscuta publicului larg. Nu stiu daca am intalnit doua persoane care sa fi auzit de ea. Si eu am aflat destul de recent, odata cu aparitia primului numar de National Geographic Traveler, unde era descrisa situatia siturilor din patrimoniul UNESCO. Am dat search pe Google, am survolat zona cu Google Earth si am hotarat ca trebuie sa merg acolo.
           Dupa patru zile de hoinareala prin Istanbul m-am imbarcat cu Mita in feribotul ce avea ca destinatie continentul vecin. Trenul nostru, Fatih Expres, era tras pe peronul impozantei gari Haydarpasa cu mult timp inainte de ora plecarii. Face sub 8 ore pana la Ankara, fiind cel mai rapid daca nu-l socotim si pe cel de mare viteza, aflat inca in constrictie (momentan circula doar intre Eskişehir si Ankara). Avand Balkan Flexi Pass, n-am mai platit nimic, am facut doar rezervarea de loc, care e gratuita in Turcia. In tren: nelipsitul vanzator de ceai, scaune pullman, mult loc la picioare, totusi e cam greu de dormit, dar timpul a trecut repede si dupa o intarziere de cateva zeci de minute ne-am trezit a doua zi dimineata in Ankara cautand statia de metrou Ulus. Sistemul subteran al capitalei are doua linii, dar se afla in expansiune, iar la capatul liniei verzi, numita Ankary, se gaseste uriasa autogara de unde pleaca autobuze spre toate colturile Turciei. Am ochit ghiseul nr. 50, am luat bilete spre Göreme, iar la 9:00 paraseam Ankara pentru a patrunde in adancul Anatoliei. Lacul sarat Tuz pe dreapta, dealurile cu iarba uscata pe stanga au fost privelistile oferite pe parcursul urmatoarelor patru ore. Din cand in cand, palcuri de case saracacioase cu nelipsitele antene prin satelit.
           Ajunsi la Nevsehir, ne-am transferat intr-un microbuz pentru ultimii 10 km, pana in Göreme. Göreme e un orasel micut, plin de locuri de cazare si de turisti din toate colturile lumii. Probabil e un fel de Siem Reap al Cappadociei, la o alta scara. Daca vrei sa vezi Cappadocia aici e locul ideal sa te cazezi. E perfect integrat in peisajul local, are mai multe fairy chimney-uri decat case obisnuite si se afla aproape de cele mai frumoase vai ale Cappadociei.
           Gazda noastra: Anatolian Cave Pension. L-am sunat pe Bekir, patronul, sa vina sa ne ia din statia de autobuz si dupa ce ne-a dat explicatii asupra regiunii si ne-a inmanat o harta, ne-a condus in pestera noastra. Afara – caldura mare (38 °C), inauntru – frig bocna (15 °C), ne inveleam cu plapuma. Usa de la baie, cam rabatabila, dusul, cam fantana arteziana, priza, cu matele pe-afara, dar la pretul platit si atmosfera traditionala, cazarea perfecta.
           Dupa un pui de somn si o plimbare prin imprejurimi, ne-am refugiat seara la un internet café. Pica curentul din 5 in 5 minute, dar patronul era vesel, canta la tobe, iar Hagi era favoritul sau.
           A doua zi, dupa ce am servit cel mai bun mic dejun din regiune – asa se lauda patronul – am plecat intr-un tur de o zi , 60 TRY. Include ghid profesionist, transport, intrari la obiective si masa de pranz. Prima oprire – pe un deal pentru fotografii japoneze; noi n-aveam nici un japonez in grup, spaniolii si italienii erau majoritari.
           Dupa multe zeci de kilometri am ajuns in valea raului Ihlara unde am facut trekking 3.5 km. Este un canion lung de 14 km, cu stanci spectaculoase.
           Manastirea Selime este de fapt un complex de manastiri, temple si probabil locuinte. Ne-am catarat usor pana spre partea superioara. Desi la prima vedere rocile din aceasta regiune par faramicioase si alunecoase, in realitate sunt destul de dure si te poti catara destul de usor pe ele.
           Orasul subteran Derinkuyu este capul de afis al turului. Sunt multe orase subterane in Cappadocia, dar acesta este cel mai mare. Are 8 niveluri care se viziteaza, se coboara pana la 55 m sub pamant pe niste scari stramte pe care trebuie sa mergi aplecat. Dar gaura de ventilatie coboara la peste 80 m sub pamant, existand si alte niveluri neaccesibile vizitatorilor, sau care asteapta sa fie descoperite. Construit ca un labirint pentru a-i deruta pe dusmanii ce reuseau sa patrunda inauntru, orasul putea adaposti cel putin 1000 de oameni. Un tunel secret, lung de 9 km, facea legatura cu un alt oras subteran, iar in caz ca unul dintre ele era amenintat de dusmani, populatia putea fugi in celalalt. Biletul de intrare costa 15 TRY, dar pentru grupuri organizate e 7.5 TRY. La suprafata, multi vanzatori de suveniruri, mai ieftine decat in Goreme. M-am intors acasa cu o plasa de “pietroaie”, pentru care am platit mai putin de 5 euro.
           La intoarcere am trecut pe langa Castelul Uchisar, un castel de-al locului: un munte de stanca in care au fost scobite o multime de locuinte, si ne-am oprit cateva minute pentru fotografii la Pigeon Valley.
           La 18:30 eram inapoi in Göreme, de unde am luat-o pe jos in partea opusa, in directia muzeului in aer liber, unde am facut o scurta catarare printre casute si am urmarit apusul asupra imparatiei.
           Ziua urmatoare ne-am lasat rucsacele la receptie si am pornit spre Rose Valley. Aici rocile sunt rosii, si sunt multe. Incredibila priveliste! Cappadocia e o minune a naturii, si ce face natura nu va putea face omul niciodata, nu-i asa?

           La ora 14 asteptam autobuzul de Ankara. Peste 55 de ore urma sa fim acasa. Dintre care 4 in Ankara si 14 in Istanbul. Restul pe drum. Dar sunt si avantaje. Unul dintre ele e ca acum toate drumurile mi se par scurte.

Cum ajungi in Cappadocia?

           Nimic mai simplu! Rotesti de trei ori bagheta fermecata, rostesti cuvintele magice si intr-o clipa vei fi teleportat in tara basmelor. Daca ai pierdut bagheta sau ai uitat cuvintele, nu te speria, mai ai o solutie: varianta pamanteana. In primul rand gasesti o cale sa ajungi la Istanbul. Daca nu te pierzi prin Marele Bazar si scapi de tentatia palatelor otomane, te vei indrepta fie spre aeroport, fie spre gara, fie spre autogara.

Cu avionul

           Istanbulul are doua aeroporturi principale: Ataturk – in partea europeana si Sabiha Gökçen – in partea asiatica. Daca zbori cu Turkish iei metroul spre Ataturk. Dar mai bine iei un low cost de pe Sabiha Gökçen. Pegasus Air zboara spre Kayseri cu tarife incepand de la 40 TRY. Intre aeroportul din Kayseri si Göreme e un autobuz direct care costa 17 TRY. Daca avionul ajunge tarziu, autobuzul nu mai circula, dar majoritatea hotelurilor din Cappadocia asigura transferuri private la preturi rezonabile. Un alt aeroport ce deserveste regiunea este cel din Nevsehir.

Cu trenul

           Nu exista tren direct spre Cappadocia. Sistemul feroviar turc nu este foarte extins, iar principalul mijloc de transport este autobuzul. Totusi se poate folosi o combinatie de tren+autobuz. Noi am folosit varianta trenului de noapte pana la Ankara + metrou intre gara si autogara + autobuz intre Ankara si Göreme (25 TRY, 4 - 4.5 ore). Se mai poate lua trenul pana la Kayseri si de acolo autobuzul, dar e mai complicat pentru ca intre gara si autogara din Kayseri e ceva distanta. Trenurile pleaca din gara asiatica, Haydarpasa, la care se ajunge luand feribotul transcontinental intre Eminönü si Karaköy.

Cu autobuzul

           Face 12 ore din Istanbul si costa 50 TRY. Sunt autobuze care pleaca seara si ajung a doua zi dimineata. Sunt autocare noi, cu aer conditionat si serviciu de bord.

duminică, 2 august 2009

Give money, get visa!

No money, no visa!

Dupa 24 de ore de mers cu trenul am ajuns pe malul Bosforului. CFR-ul ar fi avut alte planuri cu noi: trenul Craiova-Bucureşti a avut ıntarzıere 90 de minute dın motiv de locomotıva strıcata. Pana la urma am ajuns ın Gara de Nord cu 30 de mınute inaınte de plecare sı ne-am imbarcat intr-un vagon turcesc, nu foarte plin, nu acelaşi lucru putandu-se spune despre compartimentul nostru, pe care l-am impartit cu 4 olandezi, plecati hai-hui prin Europa cu un abonament Interrail. In toiul noptii a trebuit sa ne dam jos din tren, sa scoatem banii si sa luam viza.
Azi mi-am dat seama ca Istanbulul e urias, nu ar ajunge nıci 2 saptamani ca sa-l vizitezi, si asta doar locurile maı importante. Azi am intrat pentru prima data intr-o moschee, dar nu in uriasa Moschee Albastra. Pe ea si pe la fel de impunatoarea Hagia Sophia le lasam pe zilele urmatoare.

Cateva poze facute astazi:







joi, 23 iulie 2009

Ready to go!

marți, 14 iulie 2009

Ryanair Rulz

      Sa fie criza de vina? Concurenta? Probabil amandoua, dar chiar si asa Ryanair e sub orice critica! Una dintre cele mai mari si mai ieftine companii din Europa face anunturi-soc, in scop publicitar, dar si oferte-soc. Mai acum cateva luni propuneau sa  se introduca taxa de folosire a toaletei in avion, iar acum au gasit una si mai si: calatoritul in picioare. Probabil nu  vor pune niciodata in aplicare asa ceva, dar e o metoda foarte buna de a-si face publicitate gratis. Nush cum au facut mai acum ceva timp, ca au dibuit-o pe regina Spaniei printre pasageri. Au folosit asta in scop publicitar de i-a dat regina in judecata.

     Dar ce publicitate mai buna e decat cea oferita de pretul biletelor? Aproape intotdeauna  gasesti  oferte sub 10 euro, iar de multe ori cu 1 euro sau 0.01 euro (adica gratis). Nu sunt rare si nici greu de gasit. Un exemplu: vrei sa ajungi la Paris? Poti sa iei Taromul, dar te costa  vreo 3-400 de euro. Sau poti sa iei trenul pana la Constanta, mai vezi si marea ca bonus. De aici Ryanair zboara la Bologna si Pisa. Alegi Bologna acum (pentru ca acum sunt oferte pt Bologna, dar altadata poate Pisa e mai convenabila), stai o zi aici (un alt bonus: aeroportul e aproape de oras si e ieftin de ajuns), iar a doua zi fugi la Paris. Stai 5 zile, ca sa ai timp sa vezi tot. Te poti intoarce la Bologna, sau gasesti o alta combinatie ieftina, si inapoi la Constanta. Cele 4 zboruri te-au costat doar 4 euro. Traiasca Ryanair! 

     P.S. Perioada aleasa ca exemplu: 23-30 septembrie.

sâmbătă, 4 iulie 2009

Sfârşit de sesiune

miercuri, 24 iunie 2009

An Amazing Place





        Nu, nu sunt peisaje de pe alta planeta! Este doar locul in care voi fi intre 6 si 8 august.

duminică, 21 iunie 2009

Istanbul (Not Constantinople)

          Principalele obiective in cele 4 zile pe malul Bosforului:

  • Hagia Sophia (Aya Sofya)
  • Moscheea Albastra (Sultanahmet Camii)
  • Moscheea Süleymaniye (Süleymaniye Camii)
  • Palatul Topkapı (Topkapı Sarayı)
  • Basilica Cistern (Yerebatan Sarnici)
  • Muzeul de Arheologie (Arkeoloji Müzesi)
  • Turnul Galata (Galata Kulesi)
  • Palatul Dolmabahce (Dolmabahçe Sarayı)
  • Miniaturk 
  • Çamlica Hill
  • Stadionul Şükrü Saracoğlu 
  • Grand Bazaar (Kapalı Çarşı)
  • Egyptian Bazaar (Mısır Çarşısı)
  • Piata Taksim (Taksim Meydanı)
  • Orasul nou
  • Croaziera pe Bosfor
  • Dansul dervisilor - Sirkeci

Si gazda noastra: http://www.interistanbulhotel.com/ - la astronomicul pret de 17 euro pers/zi.

marți, 16 iunie 2009

Remember - Lisboa, one of Europe's most beautiful capitals!

vineri, 29 mai 2009

Prin tarile vecine

             Cateva locuri ce merita vizitate, aflate aproape de noi si de care multa lume nu stie. Nu e nevoie sa iei avionul spre vest ca ai ce vedea, exista locuri mai apropiate, poate la fel de frumoase.
               Veliko Tarnovo, Bulgaria - bulgarii nu concureaza cu noi doar in ceea ce priveste litoralul, mai au si munti si au si Sighisoara lor. Veliko Tarnovo este la doar 150 km de Bucuresti, in linie dreapta, la 3 ore de mers cu masina sau la 5 cu trenul. Deci mai aproape decat Sighisoara noastra.
             
              Belogradchik Rocks, Bulgaria - in nord-estul Bulgariei, aproape de granita cu Serbia, nu departe de Vidin, se gasesc formatiunile stancoase de la Belogradchik. Cu dimensiuni ce ajung la 200 de metri, sunt candidata Bulgariei la cele 7 minuni ale naturii, ce vor fi desemnate in 2011. Un loc interesant pentru cei ce iubesc natura.
                 Ohrid, Macedonia - un oras superb aflat pe malul lacului cu acelasi nume. Cu o istorie milenara, orasul de 42000 de locuitori a fost inclus pe lista patrimoniului UNESCO inca din 1980. Pe una dintre cele doua coline ale Ohridului se inalta semeata fortareata Samuel, mentionata pentru prima data fix acum 1800 de ani. Muzeul din Ohrid, unul dintre cele mai vechi din lume, micul bazar, multitudinea de biserici seculare fac din acest oras unul dintre cele mai frumose locuri din Balcani. La farmecul orasului contribuie din plin casele albe, lacul Ohrid, muntii ce ajung la 2800 metri inaltime. Cel mai ieftin se ajunge cu autobuzul din Skopje, dar exista si varianta cu avionul, aeroportul fiind la 7 kilometri distanta fata de centrul orasului.  
                 
                  Kotor, Muntenegru - Experience Wild Beauty! Montenegru este o Croatie mai mica, dar cel putin la fel de frumoasa. Bar, Budva, Sveti Stefan, Ulcinj sunt locuri extrem de frumoase aflate pe tarmul Adriaticii, dar parca mai presus de toate este Kotor, aflat la extremitatea celui mai sudic fiord al Europei. Acesta este asul din maneca al Kotorului in fata celor amintite mai sus. Inca este un loc in care te poti bucura in liniste de frumusetea naturii, nefiind asaltat de hoarde de turisti. Din Kotor se poate ajunge usor in toate localitatile Muntenegrului, dar si in Dubrivnik, aflat la 70 km distanta. Din Romania se poate ajunge cu trenul pana in Bud, cu schimbare in Belgrad. Desi se fac multe ore, peisajul este spectaculos intre Belgrad si Bud.   
                                 Dubrovnik, Croatia - E de ajuns sa vezi poza de mai jos si nu mai ai nevoie de alte motive pentru a-ti dori sa ajungi in Dubrovnik. Este poate cel mai frumos oras croat. De aici un drum pana in Kotor costa 12 euro si dureaza aproximativ doua ore.
                     Odessa, Ucraina - Se spune ca Odessa este Barcelona estului. Arhitectura, strazile in panta si portul ii confera acest drept. Este o Barcelona mai linistita, cu aer sovietic. Ramane de vazut daca la fel de frumoasa. 
           
                 Budapesta, Ungaria  - Toti cei ce viziteaza capitala Ungariei au numai cuvinte de lauda la adresa ei. Poate nu este in top 5 al capitalelor europene, dar cu siguranta este de 100 de ori mai frumoasa decat Bucurestiul. Impresioneaza prin arhitectura cladirilor si a podurilor peste Dunare care leaga Buda de Pesta.
                 Djavolja Varos, Serbia - Orasul Diavolului este un monument al naturii situat în partea de sud a Serbiei. Aproximativ 200 de formatiuni de piatra cu inaltimi de pana la 15 metri. Datorita formelor misterioase localnicii i-au dat acest nume. Legenda spune ca odata, demult, pe aceste meleaguri traiau oameni linistiti care il adorau pe Dumnezeu. Atat de tare a fost maniat Satana de credinta lor, incat i-a pedepsit aspru: i-a facut sa uite care le sunt rudele de sange, si au inceput asa casatoriile intre frate cu sora. Dorind sa stopeze planul Diavolului, Dumnezeu ar fi transformat toti oamenii in stane de piatra, chiar in timpul unei nunti.
                 
                Postojna Caves, Slovenia - cel mai mare sistem de pesteri din Slovenia, cu o lungime de peste 20 km. Impresioneaza prin frumusetea si diversitatea formelor.
                 Istanbul, Turcia - Am lasat Istanbulul la sfarsit. Este ciudat cum un oras atat de frumos si de apropiat este atat de putin popular la noi. Cred ca multi il vad ca un Bucuresti mai mare si mai poluat, dar nu isi dau seama cat de mult se insala decat dupa ce ajung acolo. Multi isi doresc sa vada Parisul...sau Londra...sau Viena... N-am auzit pe multa lume ca isi doreste sa vada Istanbulul. Dar un lucru e clar: Istanbulul este unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii.