luni, 1 august 2016

Visul unei fete

Transmite atat de multe aceasta fotografie! Bucurie, inocenta, visare. Rasplata unui copil care a luptat si a crezut in visul sau. O privire care depaseste toate obstacolele si se indreptata spre cer, singura limita ramasa.

duminică, 31 iulie 2016

Madrid Open 2016 - Simona tiene magia! (2)

Povestea primei parti a turneului am scris-o aici: Madrid Open 2016 - Simona tiene magia! (1)

Dupa ce plecam de la Fan Zone ma abordeaza cineva: e un alt utilizator de pe treizecizero.ro, HappyM pe nickname-ul sau. Locuieste in Madrid si aveam sa ma mai intalnesc cu el de-a lungul turneului, inclusiv inainte de finala. Mi se intampla destul de des sa ma recunoasca lumea pe la meciurile de tenis, dar pana acum s-a intamplat doar la cele din Romania. Oamenii ma stiu de pe treizecizero, de pe tennisforum sau de pe facebook si stiu ca sunt un mare fan al Simonei. 

Vorbim putin si apoi mergem impreuna sa-l vedem pe Nole jucand din nou padel, pare ca-i cam place. HappyM reuseste chiar sa ia autograf de la el.

Urmeaza primul meci al lui Nadal pe care il urmaresc din tribune. Il invinge pe Kuznetsov si pare sa fie in revenire de forma dupa accidentarile care l-au tot deranjat in ultimul timp. Pe Federer nu mai pot sa-l vad findca s-a retras din turneu dupa o accidentare suferita la antrenamente, dar macar il pot urmari pe rivalul sau legendar.

In sfarsit apare si trofeul in sala in care trebuia sa fie expus. E foarte frumos si foarte valoros, de aceea in momentele in care e expus, pe langa geamul de protectie, sunt si gardieni care il pazesc. E realizat din mici rachete de tenis din aur si diamante, pe fiecare fiind trecute numele castigatorilor de turnee de Mare Slem. Ii fac o poza, iar pe fundal se vede cui i s-ar potrivi cel mai bine.

Organizatorii turneului au o intalnire in sala trofeului, asa ca publicul e invitat sa iasa. Ion Tiriac, Manolo Santana si cateva legende ale tenisului spaniol poarta o discutie protocolara si fac cateva fotografii. Cand il vezi pe Tiriac te surprinde masivitatea lui. Cred ca e cel mai mare mos pe care l-am vazut.

Ziua se incheie pe terenul central, unde Sorana Cirstea o invinge pe Danka Kovinic si se califica in optimi.

Ziua optimilor, 4 mai 2016, avea sa fie o zi minunata. Atat pentru tenisul romanesc in general, cat si pentru mine in special. Actiunea incepe cu Simo in prim plan. Joaca primul meci al zilei pe terenul central, contra unei jucatoare care o invinsese de curand in America: elvetianca Timea Bacsinszky de origine ungara, al carui tata era din Romania. Dar astazi e altceva, Simona e din nou intr-una din acele zile in care n-ai ce sa-i faci. Un 6-2 6-3 rapid, in urma unui tenis incantator.



Urmeaza sa joace Djokovic, dar cine are timp sa-l vada? In timp ce lumea se strange pe arena ca sa-l vada, eu sunt contra curentului si parasesc incinta pentru a o astepta pe Simo la iesire, cu mai mult noroc, sper. Si din nou vad jucatori care vin sau pleaca, altii care se duc in pauza dintre seturi la baie, in alte cuvinte, rutina turneului privita dintr-un alt unghi. Iar la un moment dat apare ea. Dragalasa ca intotdeauna :) Se duce sa faca o poza cu voluntarii de la turneu, iar apoi vine la noi. Nu am mult timp la dispozitie din pacate, dar trebuie sa ma multumesc si cu atat. Doar ea e un superstar. 

In culmea fericirii, ma duc sa prind ultima parte din meciul Soranei Cirstea. Dupa Simo, si ea reuseste sa se califice in sferturi, invingand-o pe revelatia primaverii, Laura Sigemund.


Pe terenul 3 din Caja Magica, ajung la un meci spectaculos in care se confrunta Monfils cu Cuevas. Ei jucasera prima parte a meciului pe arena a 2-a, unde trebuia bilet separat, dar instalatia electrica le-a jucat o festa organizatorilor si au ramas fara nocturna. Motiv pentru care au decis sa continue meciul pe terenul 3. Unde tocmai iesisera la incalzire Paticia Tig si Madison Keys. Astfel s-a iscat un mic scandal in socialmedia, organizatorii turneului fiind acuzati de misoginism pentru ca le-au dat prioritate baietilor.

Cum spuneam si inainte, la Madrid se vad cel mai bine meciurile de pe terenurile 2 si 3. Esti aproape de teren si ai posibilitatea sa stai in spatele terenului de unde se vede jocul cel mai bine. Poate si datorita acestui fapt am putut sa simt altfel loviturile jucatorilor, dar viteza jocului dintre Monfils si Cuevas mi s-a parut impresionanta. Daca mai adaugam si felul special al lui Monfils de a interactiona cu publicul, a iesit un adevarat spectacol. Meciul a fost castigat de Cuevas in tie-brek-ul decisivului.


Tarziu in seara, ies pe teren Patricia Tig si Madison Keys. Aici ma intalnesc cu altcineva care ma stie de pe treizecizero.ro. E din Iasi si a venit si el pentru turneu. Pana acum erau deja in sferturi Simo, Sorana Cirstea si Irina Begu. Daca mai trece si Patricia, jumatate dintre competitoarele ramase in concurs sunt din Romania! Si trece! Americanca cu lovituri foarte puternice dar destul de imprecise se vede si ea infranta de tanara romanca. Sa ai 4 jucatoare din Romania in sferturile de finala ale unui turneu de asemenea calibru e o performanta unica, ce nu are precedent in istoria tenisului romanesc!

La miezul noptii, inca se mai desfasoara un meci. Afara, pe unul dintre terenurile mici, Del Potro se confrunta cu Sock. Aceasta zi minunata are nevoie de un mod special in care sa se incheie. Ce mod mai placut de a savura bucuria acestei zile decat petrecand miezul noptii pe un teren mic, plin, pe care se confrunta jucatori de top? Te voi tine minte, zi de 4 mai 2016!

Ziua sferturilor e zi scurta pentru mine. Nu pot sa stau toata ziua la tenis fiindca seara am zbor spre Porto, unde urmeaza sa stau pana sambata dimineata cand ma intorc pentru finala in care sper sa o vad jucand si castigand pe moţata mea favorita. Primul meci al zilei e cel jucat de Horia Tecau la dublu, dar nu pot sa stau decat primul set pentru ca urmeaza sa joace Simo in confruntarea romaneasca cu Irina Begu. Simo are un meci mai greu, nu neaparat din cauza adversarei, ci din cauza ca a lasat din nou nervii sa puna stapanire pe jocul ei in setul 2, pe care l-a cedat la 0. Partea buna e ca s-a calmat la timp si a reusit sa castige detasat setul decisiv.



Hai sa va spun si povestea cu baba. Pana acum toti oamenii pe care i-am intalnit la Madrid au fost foarte draguti. Spaniolilor, in afara ca nu stiu o boaba de engleza, nu gasisem prea multe sa le reprosez. Insa, ca peste tot, mai exista si exceptii. Cred ca s-a intalnit toata lumea cu tipologia babei zgripturoaice. Cea intoleranta, careia nu-i convine nimic si mereu pusa pe harta. De obicei o lasi in plata ei si incerci sa o eviti. Mai greu e cand te trezesti cu baba la momentul nepotrivit, in cazul de fata cand Simona era condusa cu 4-0 in setul 2. 

Literele cu Simona, pe care le-am mai facut si la alte turnee, au starnit intotdeauna zambete pe fetele oamenilor din jur. Si aici la Madrid oamenii veneau sa le faca poze, sa ne felicite dupa victorii si atrageau si alti fani in jur. Chiar azi unul dintre baietii care pazeau portile de acces a venit sa ma ajute sa le pun, iar o colega de-a lui a venit bucuriasa cu o revista a turneului in mana sa-mi arate o poza in care aparea ea alaturi de Simona.

Le-am pus pe primul rand unde era o balustrada de metal si le-am lipit acolo cu scoci. Cum arena era 90% goala, ma gandeam ca n-o sa fie vreo problema ca acolo nu e locul meu, nici macar nu era printre locurile cele mai bune. Insa la un moment dat, pe la mijlocul setului 2, intra baba, insotita de mos, si se aseaza langa mine. Se pare ca nu ma asezasem pe locurile lor, insa literele se intindeau si in dreptul lor. Chiar daca mai erau mii de locuri libere in jur si chiar daca oricum nu ii obturau vederea, baba se gandeste sa se razbune. Asa ca isi ia haina si o aseaza peste balustrada ca sa acopere literele. La inceput nu i-am zis nimic, ma gandeam ca a asezat-o temporar, dar apoi cand am rugat-o sa o mute ceva mai departe, mi-am dat seama ca o facea intentionat. Intr-un final, dupa ce m-am rugat ceva vreme de ea in care bombanea in spaniola ca de ce le-am pus in dreptul locurilor lor, a intins mosul mana si a tras haina spee el. A reusit baba sa ma enerveze mai ceva decat era Simona pe teren :D 

La meciul Soranei Cirstea cu Dominika Cibulkova pot sta doar la primul set, castigat de Sorana, si la inceputul setului doi. Verific de pe drum scorul si constat cu parere de rau ca pana la urma Sorana pierde meciul. Din pacate si Patricia Tig se opreste in sferturi, asa ca din cele 4 romance in sferturi doar Simona ajunge in semifinale.

Biletul la marea finala mi-l luasem preventiv, doar pentru cazul in care ajunge Simona acolo. Altfel, voiam sa incerc sa-l vand fiindca pretul lui depasea bugetul pe care il alocasem acestei excursii. Spre bucuria mea insa, n-a mai fost nevoie sa-l vand fiindca Simo a invins-o categoric in semifinale pe Sam Stosur, 6-2 6-0.

Finala feminina e in sesiunea de seara, care mai cuprinde si semifinala masculina Djokovic-Nishikori. In sesiunea de zi se joaca cealalta semifinala, Murray-Nadal. Cum eu am bilet doar pentru seara, nu pot intra in complex pentru a vedea antrenamentul Simonicii, asa ca sunt nevoit sa mai dau 16 euro pentru un bilet doar pentru terenurile mici. Pe terenul 2 Mergea si Boppana joaca semifinala de dublu, pe care aveau sa o castige, dar eu n-am timp sa stau prea mult la meciul lor. Finala de dublu avea sa fie castigata de Tecau si Rojer care au invins echipa lui Mergea si Boppana. 

Nestiind unde se va antrena Simo, ma tot plimb intre terenuri ca sa nu o ratez. Prima iese la incalzire Cibulkova, dar Simo se lasa inca asteptata. 

Simo vine sa se antreneze pe terenul alaturat.

In sfarsit incepe marea finala! Simo a jucat impecabil in toate meciurile de pana acum si nici in finala nu face exceptie. E in controlul meciului de la inceput pana la sfarsit, cu o jucatoare incomoda care o invinsese in cateva meciuri din trecut. Simona tiene magia! A venit aici dupa un inceput de an nu tocmai reusit, presarat cu accidentari. Dar la acest turneu si-a ragasit jocul si linistea, castigand toate meciurile fara drept de apel.

O mai vazusem pe Simo ridicand trofeul la turneul de la Sofia si ma bucur foarte mult ca am ocazia sa o vad din nou pe podium, cu trofeul in brate si cu superbul ei zambet pe chip. Pentru ca e greu sa ajung la finale din doua motive: nu pot fi sigur ca Simo va ajunge acolo si biletele sunt scumpe, asa ca de obicei prefer sa ma duc la inceputul turneelor. 

Esti minunata, Simona!



Mai raman pe arena cat sa vad 3 ghemuri din semifinala Djokovic-Nishikori, apoi ma duc sa o astept pe Simo. Imbulzeala din zilele trecute disparuse si ramasesem doar eu si cu cateva romance care, culmea, nu prea o placeau pe Simona dar venisera si ele sa faca poze.

Ma aleg si cu un mic suvenir de la Simo, care imi da o bomboana de ciocolata pe care o avea in mana in momentul in care am chemat-o. Cred ca e la fel de dulce ca ea :)

duminică, 24 iulie 2016

Porto, strabatut prin somn si ploaie

Am ajuns in Porto joi seara, venind de la Madrid, pe o ploaie marunta care avea sa ma insoteasca pe intreaga sedere in Portugalia. Metroul leaga aeroportul de oras, asa ca am ajuns destul de usor la cazarea rezervata pe booking: Alojamento Local Monte Sinai. Bun si ieftin, 18 euro camera.  Dar odata ajuns la receptie am avut parte de cel mai lent proces de check-in. In tura respectiva era un batranel care abia putea sa se miste si sa scrie. Pana la urma mi-a dat mie sa completez fisa. Mai tarziu am iesit intr-un mic tur de recunoastere pana la emblema orasului, podul Dom Luis I.

A doua zi m-am trezit destul de devreme, iar n-am reusit sa dorm prea mult. Asta a dus la cea mai somnoroasa zi din excursie, mai ales ca nici in noptile precedente nu dormisem suficient. Bisericile si cladirile acoperite cu faianta ornata in albastru sunt un element specific al orasului.


Strada Santa Catarina e principala strada de shopping.


Pe un deal e catedrala Sé.

Am intrat si la biblioteca Lello din care se pare ca s-a inspirat autorul lui Harry Potter, dar a fost o decizie proasta. Poate si pentru ca era o zi ploioasa, inauntru era o mare aglomeratie. Foarte multi turisti pe langa care reuseai cu greu sa te mai strecori. Intrarea costa 3 euro. Mai interesant a fost parculetul de langa biblioteca.



Ribeira e partea de la baza podului, un cartier pitoresc. Podul se poate traversa si pe partea de jos, si pe cea de sus. Partea de sus e la o inaltime destul de mare, iar balustrada e joasa. Mi s-a parut destul de periculos.



Porto e asezat pe malul raului Duro, la cativa kilometri de ocean. Se poate ajunge la ocean cu metroul pana la statia M. In curand avea sa joace Simona semifinala de la Madrid cu Sam Stosur asa ca m-am intors devreme la hostel ca sa o pot urmari pe telefon.

Cred ca am dat si peste niste cursuri de semnalizare.

Porto e un oras frumos pe care mi-ar placea sa-l vizitez candva mai pe indelete si pe o vreme mai buna. Singurul aspect mai putin placut pe care l-am observat e ca au destul de multi oameni ai strazii.

joi, 23 iunie 2016

Madrid Open 2016 - Simona tiene magia! (1)

Am ajuns la Madrid sambata dupa pranz. Biletele pentru turneul de tenis mi le luasem din timp, astfel am putut alege si niste pachete pe mai multe zile, care reduceau din pretul total. Mai fusesem in Madrid in timpul primei mele iesiri din tara, in vara lui 2008 si inca 1-2 zile prin 2010. Acum, desi aveam sa stau cel mai mult, aveam poate cel mai putin timp pentru vizitarea orasului. In schimb, era turneul de tenis la care aveam sa-mi petrec cel mai mult timp, de sambata pana joi seara, plus bonus finala de sambata daca Simona avea sa ajunga acolo.
La complexul de tenis ajung pe la ora 4, dupa ce ma cazez la hostelul pe care il rezervasem, undeva pe langa Puerta del Sol, si dupa ce mananc cate ceva. Ma uit pe programul antrenamentelor, dar cum Simo nu apare astazi, imi salvez pe telefon programul meciurilor si incep sa selectez oferta. Pe unul dintre terenurile mici am sansa sa prind finalul meciului dintre Patricia Tig si o jucatoare din Grecia. Nu ma asteptasem sa o vad azi, fiindca nu ma asteptasem sa castige meciul din primul tur al calificarilor cu Gibbs. Dar joaca un tenis frumos si dupa un meci disputat reuseste sa o invinga si pe grecoaica, fiind in culmea fericirii dupa calificarea pe tabloul principal al unui turneu de asemenea anvergura. Sta pe teren minute bune, da autografe la toata lumea, fiind insa nevoita sa iasa atunci cand Monica Puig isi incepe incalzirea. Bucuria Patriciei continua la marginea terenului cand le acorda un amplu interviu celor de la DigiSport.

Pe un teren alaturat, dublul Monica Niculescu – Irina Begu pierde disputa din primul tur in super tiebreak. Plec apoi sa fac cunostinta cu complexul de tenis. Caja Magica e construita in apropierea raului Manzanarez si este inconjurata de canale cu apa, fiind practic o insula artificiala. Sunt doua niveluri: pe partea de sus se face accesul spectatorilor in incinta si tot pe acolo se intra in cele 3 arene principale, care practic sunt incluse intr-o mare “cutie”. La nivelul de jos se face accesul pentru loje si se intra la terenurile secundare. Intre “cutie” si terenurile secundare se afla un Fan Zone, in care spectatorii au acces la zona prin care intra si ies jucatorii si incearca sa-i momeasca sa vina la poze sau autografe, de cele mai multe ori fara succes. La ambele niveluri sunt multe standuri cu mancare, standuri cu produse sportive sau ale sponsorilor turneului.
Ma intorc pe terenurile mici, 6 dintre ele sunt exclusiv pentru antrenamente si inca cam atatea sunt pentru meciuri oficiale plus antrenamente ocazionale. Pe unul dintre terenuri se antreneaza Mergea, Tecau si partenerii lor, asistati de catre Andrei Pavel si Daiana Mergea. Probabil au de gand sa se antreneze des impreuna la Madrid, numai o eventuala finala disputata intre ei putand sa le incurce putin planurile. Pe terenul alaturat intra Gael Monfils. Ati putea crede ca a venit si el sa se antreneze, dar omul are alte planuri. Insotit de trei prieteni si cu o minge de fotbal in brate, se apuca sa incinga un tenis de picior.
Seara, ma duc pe central unde ma izbeste distanta mare fata de teren. Pe parcursul turneului m-am mai obisnuit si nu mi se mai parea asa departe dar in prima zi sunt chiar dezamagit de principala arena si imi zic ca voi veni aici doar pentru meciurile cu adevarat importante, in rest fiind mult mai placut sa urmaresti tenisul pe celelalte arene. Joaca Alize Cornet cu o localnica care pare sa-i puna probleme dar nu rezist la tot meciul. Principalul motiv e frigul. Se lasa seara un frig in Madrid pe care nu-l luasem deloc in calcul. Tricou+hanorac+jacheta si nu e suficient. Plec mai devreme si pentru ca planuiam sa merg la Inviere, impreuna cu cateva persoane pe care le stiam mai demult de pe net si cu care m-am intalnit la turneu. Razvan e un oltean din Corabia, de ceva ani locuieste la Madrid unde face facultatea, dar vara vine in Romania. E foarte patriot, asa cum ii sta bine unui oltean. Il stiu de acum doi ani cand a fost la turneu si mai vorbeam pe facebook. Cu el e si varul sau, Ionut, care e fan Federer. Mergem la Inviere intr-un orasel de la periferia Madridului, iar slujba are loc in aer liber sub un monument ciudat.

Duminica ajung in Cutia Magica cam la o ora dupa ce incepe primul meci. Pentru prima oara il vad pe Rafa Nadal: se antrena inconjurat de un puhoi de lume, asa ca n-am nicio sansa sa-l vad dintr-o pozitie cat de cat confortabila. Asa ca ma duc pe un teren alaturat unde Patricia Tig o infrunta pe Daria Kasatkina, mai tanara dar mult mai bine clasata decat ea. In tribune nu erau foarte multi oameni, dar erau destui romani care o incurajau pe Patricia. Iar ea le-a multumit cu o evolutie foarte buna de te facea sa te intrebi cum de nu este inca in Top 100. Dupa meci era in culmea fericirii, a urmat din nou o lunga serie de poze si autografe. Mi-a ramas in minte replica ei cand era chemata de copiii de pe partea cealalta a terenului. Un “Vin si acolo” care transpus in litere pare complet banal, dar asta din cauza ca literele nu pot reda tonalitatea cu care a fost rostit: un amestec melodios de bucurie si gingasie.
Fug pe terenul de antrenament nr. 11 unde incepand cu ora 15:30 urmeaza sa apara Simona :) E bine ca se antreneaza aici fiindca spectatorii pot sta pe marginea terenului. Pe jumatate dintre terenurile de antrenament, unde sunt tribune, spectatorii sunt cocotati la vreo 4-5 metri deasupra. Simo exerseaza timp de vreo 40 de minute toate tipurile de lovituri, intai cu un sparring iar la final cu Darren. Ca de obicei inainte de meci, pare foarte concentrata iar zambetele apar destul de rar.

Reusesc sa ajung la inceputul setului 2 al meciului Soranei. Jelena Jankovic e surprinzator de calma, iar de partea cealalta a fiuleului se gaseste vintage Sorana care reuseste sa castige meciul in doua seturi.


Plec apoi spre una dintre arenele 2 sau 3(sunt foarte asemanatoare, imi e destul de greu sa fac diferenta intre ele) unde juca Ana Ivanovic impotriva cehoaicei Siniakova. Pe aceste doua arene se vede cel mai bine jocul de tenis la Madrid. Esti aproape de teren iar in plus fata de terenurile descoperite ai posibilitatea sa te asezi in spatele terenului, de unde tenisul se vede cel mai bine. Ana reuseste sa castige in 3 seturi dar nu apuc sa vad finalul fiindca pe arena centrala incepe primul meci al Simonei, impotriva numarului 45 WTA, japoneza Misaki Doi. Care doar doua ghemuri ar fi reusit sa ia in tot meciul daca Simona n-ar fi fost generoasa in ziua de Paste incat sa-i lase trei ghemuri.
Insa partea cea mai buna a turneului avea sa vina in zilele urmatoare.



Am asteptat-o dupa meci la iesirea de la Fan Zone, insa n-a fost cu noroc. A iesit la o ora si ceva dupa meci, insa vorbea la telefon si s-a dus direct la masina. In schimb m-am trezit cu Ana Ivanovic, careia am reusit sa-i smulg o poza.
Ultimul meci al zilei il urmaresc pe arena 2, “Arantxa Sánchez Vicario”, intre Irina Begu si Eugenie Bouchard. Nu il prind de la inceput, dar reusesc sa vad ce e mai important, setul decisiv. Spre deosebire celelalte meciuri in care au evoluat jucatoare din Romania, jucatoarea cea mai sustinuta e canadianca. Motivul e reprezentat de multitudinea de adolescenti de gen masculin carora nivelul de testosteron amplificat la unii de berile din mana le dicta sa o sustina pe Barbie, si nu in cel mai civilizat mod. Insa Irina reuseste sa-i domoleasca, castigand meciul. Desi a avut de fiecare data multi sustinatori, de multe ori chiar vocali, Irina Begu nu a fost in niciun meci jucat la Madrid jucatoarea cea mai sustinuta de pe teren, asta din cauza adversarelor cu care a jucat: “Barbie” Bouchard, localnica Muguruza si apoi Simona.
La iesire vad ca pe central Cibulkova o conduce pe Radwanska cu set si vreo 5-3 in al doilea si ma gandesc ca nu mai tine mult. Cu surprindere aflu a doua zi ca a fost un meci foarte disputat incheiat cu decisiv. Oricum nu cred ca as mai fi putut ramane din cauza frigului teribil care se lasa peste arene seara. Din fericire, a fost ultima zi in care s-a abatut peste Cutia Magica.

Luni urmeaza sa ma intalnesc la arene cu Mery. Ne stim de pe sectiunea de comentarii a lui treizecizero.ro. Ne-am mai intalnit si inainte de vreo doua ori cu prilejul altor evenimente tenisistice. E ziua in care Simona nu are meci si ne gandim ca nu poate fi ocazie mai buna de a o putea intalni. Dezamagirea apare insa cand vad ca nu e trecuta nicaieri pe programul antrenamentelor.

Ajung la intrare aproape de ora 12, cu putin inainte de startul primelor meciuri. Aici e o coada uriasa si un haos total. Nu imi place Ion Tiriac, in special din cauza modului arogant in care vorbeste. Se exprima in parabole, apeleaza la exagerari, se da prea destept. Imaginati-va ce vorbe "de bine" imi treceau prin cap cand, din cauza organizarii defectuase a turneului sau, eram blocat la intrare in timp ce Mery imi trimitea mesajul: "Vino pe terenul 13, a iesit Simona sa se antreneze!". Cum spuneam, pe langa faptul ca erau mii de oameni la o coada ce parea ca nu avanseaza deloc, mai era si un mare haos. Practic noii veniti se se asezau la coada diforma dupa cum ii taia capul: unii se duceau in spate de tot, altii se atasau pe unde apucau si fiindca oamenii roiau in toate directiile, nu prea putea nimeni sa le tina evidenta. Sper ca o sa ma ierte cei veniti inaintea mea ca m-am pus spre varful cozii, dar or stii si ei vorba aceea: in dragoste si in razboi totul e permis.

Dupa vreun sfert de ora reusesc sa intru in complex si alerg spre terenul 13 unde o vad pe Simo antrenandu-se sub supravegherea lui Darren si o intalnesc si pe Mery impreuna cu sotul si baiatul ei. E unul dintre terenurile in care spectatorii se pot aseza chiar pe margine, asa ca suntem foarte aproape de Simo si am ajuns la timp cat sa mai prind cam o jumatate de ora din antrenament. 



Din pacate, chiar daca azi nu are meci, nu vrea sa vina la poze si autografe. Usor dezamagiti, consultam programul si ne orientam spre ce putem urmari mai departe. Pe un teren apropiat se profila o surpriza. Sloane Stephens, in urma cu doi ani concurenta Simonei la titlul de "Best rising star of the year", e condusa si in scurt timp invinsa de catre Patricia Tig. Tanara romanca s-a descatusat la Madrid si prin calificarea in turul 3 la un turneu de asemenea rang, realiza deja cea mai buna performanta a carierei. In culmea fericirii, a petrecut minute bune dupa meci pana a facut poze cu toti cei care i-au solicitat. 


Prefer sa raman pe terenurile mici, pentru o disputa ce se anunta echilibrata intre ucraineanca Elina Svitolina si fosta rusoaica Daria Gavrilova, acum fiind convertita la australieni. "Duracell", asa cum e poreclita energica fosta rusoaica pare cu bateriile mai incarcate si inclina disputa in favoarea sa, chiar daca pe parcurs Svitolina mai dadea ceva semne de revenire, fara a pute fi duse pana la capat.

Intr-un capat al terenurilor exterioare este amplasat un teren de patel, un sport asemanator tenisului dar terenul e pus intr-o mare cutie si pe joaca cu peretii, iar racheta e inlocuita de o paleta speciala. Am surpriza sa il vad jucand padel si distrandu-se de mama focului, spre amuzamentul spectatorilor stransi in jur, pe numarul 1 mondial, Novak Djokovic. Am ocazia astfel sa il vad de la mai putin de un metru pe sarb, iar ce te surprinde la el e aparenta fragilitate: pare destul de slabut, fara o masa musculare care sa impresioneze. Si te intrebi cum e posibil sa-si domine toti adversarii in halul in care o face. 

Mai departe ma duc pe terenurile 2 si 3 unde o vad pe Strycova pierzand in fata lui Keys si pe Ana Ivanovic pierzand cu sora ei geamana, necunoscuta Chirico. Spun sora geamana fiindca era destul de greu sa le deosebesti, pe langa faptul ca semanau mai erau si imbracate la fel. Ziua se incheie pe central, unde Irina Begu produce surpriza si o invinge pe Garbine Muguruza, o jucatoare masiva, foarte buna, dar destul de inconstanta: capabila sa piarda in primul tur la Madrid si cateva saptamani mai tarziu sa castige Roland Garros-ul.
Deci Ana Ivanovic e cea din plan indepartat.

Si vine ziua de marti, a treia zi de Paste si a patra zi de turneu pentru mine. Primul meci pe arena centrala e Simo vs Knapp, dar fiindca azi am ajuns mai devreme de teama sa nu intampin nebunia de ieri, am timp sa mai arunc un ochi pe terenurile de antrenament. Dupa ce il urmaresc putin pe Wawrinka, ma duc pe terenul pe care se antreneaza Del Potro, aflat in revenire dupa ce o accidentare tare urata la incheietura l-a tinut multa vreme departe de tenis. Ma intalnesc din nou cu Mery, ea avand bilete doar astea doua zile. Delpo nu mai pare a avea masa musculara de pe vremuri dar probabil si-o va recapata treptat. Imi imaginez ca e extrem de frustrant sa fii tinut departe de teren din cauza accidentarilor. Iar privit in ansamblu, Del Potro poate fi considerat totusi un caz fericit. El a ajuns pe culmile gloriei, a castigat un Grand Slam, dar sunt atatia jucatori care sunt impiedicati sa-si continuie cariera cand sunt abia in ascensiune... 
Mery face rost de un autograf de la argentinian pe revista 30-0


Gata cu antrenamentele ca incepe Simo! Pe terenul central e putina lume, e primul meci al zilei. Asez literele cu Simona pe primul rand al nivelului de sus, care in scurt timp le atrag pe doua poloneze, una dintre ele fiind un mare fan al Simonei. Are tricou cu ea, poze cu ea. Nu-i place jocul Radwanskai, ce joaca Simo e mult mai pe gustul ei.


Pe teren Simonica continua marsul triumfal inceput in primul tur si o invinge si pe italianca fara vreo urma de indoiala: 6-1 6-1. 


Dupa meci, impreuna cu Mery si cu polonezele, ma duc la Fan Zone sperand sa o putem vedea pe Simo cand iese. Nici de data asta nu avem noroc, dupa mai bine de doua ore de asteptare renuntam cand vedem ca masinile nu mai opresc acolo sa ia sau sa aduca jucatorii, ci se duc pe alta parte unde nu avem acces :(

In functie de ce meciuri se mai jucau si de momentul zilei, zona asta de asteptare a jucatorilor se mai elibera sau se aglomera, uneori putei ajunge fara probleme in primul rand alteori trebuia sa te pui rabdator in spatele multimii si sa astepti ocazia de a avansa. La un moment dat, cand era un varf de aglomeratie, a vine un pusti extrem de ambitios. Desi suntem inghesuiti ca sardinele, pustiul nu se lasa si o tine una si buna: impinge minute in sir incercand sa-s faca loc in primul rand intr-un spatiu inexistent. Avand in vedere ca pana la urma a reusit putem spune ca insistenta sa da roade. Sper ca macar el sa fi reusit sa intalneasca pe cine isi dorea. 

Incep sa-mi pierd speranta ca o mai pot vedea pe Simo si nu m-as fi gandit la asta inainte sa vin aici, fiindca e turneul la care aveam sa stau cele mai multe zile de pana acum. E greu sa tii atat de mult la cineva si sa nu-l poti intalni.

Continuarea povestii o gasiti aici: Madrid Open 2016 - Simona tiene magia (2)